zi nespovedită

urlet de lup se-nfige-n tălpi frică de moarte port sub căciulă alb pe dinăuntru apus pe dinafară (așa mi-am vopsit casa) totul e fix cum pare în ziua asta nespovedită doar șanțurile au mâinile larg-deschise (încăpem acolo și culcați) te uiți în jur vrei să spui ca tot omul o banalitate să nu mă uiți de exemplu (ce repede se cojesc casele) azi intru în linie dreaptă merg să-mi colind viața un covrig un măr (da mama îmi îndes căciula) promit că dacă n-o să fie acasă n-am să mă plâng de frig stând cu mâna pe clanță (chiar virgulă cu un măr poți face focul?)