Ela Victoria Luca

Să îți vorbească nuanțele sufletului, cu înțelepciunile toate. Oriunde, în orice timp. Mulțumesc.

Ela

cratimă în loc de apostrof.

diacritice obligatorii. și puteți renunța ici-colo la ouncte de suspensie.

Lasă așa Life, fiindcă viață va fi, nu transmisie radio. ;) Nu corectez, zău!

Mădălin, mulțumim pentru aprecieri.
Ramona, Daniel - da, Cosmin continuă prezentarea prozei. Nu, nu mai este online (deocamdată).

Ela

diacriticele sunt obligatorii, conf. regulament site.

diacritice lipsă

Florin, în mine percep bine simțirea, e dincolo de orice iluzie. Chiar dacă se întâmplă ca la final de un drum să realizăm toți că și ea, simțirea, e parte dintr-o anume iluzie. Iluzionistul cel fără moarte o fi știind el de ce. :)

Adrian, poate e prea mult spus. Poate că îndrăzneala asta are în ea un sâmbure. Iar pânza aceasta e percepută chiar dacă știm sau nu știm că o percepem. Nu am decât rareori asemenea \"îndrăzneli\". Mulțam pentru buna vedere.


Valeriu, eu când dedic, chiar scriu că este dedicație. În rest, e mereu felul meu de a construi personaje interioare, unele prind esențe din cele din juru-mi sau din viață sau din cărți sau din oamenii simpli etc. Însă, da, un fir al ariadnei, în \"numele care piere\". Mulțumesc mult.

Danuța, e miez de toamnă, și vezi cât de tandră, câtă lumină ni se dă amu. Rar asemenea toamne. MUlțam, foto este așa, pe inima mea.


Magdalenă, mă bcuură că ai văzut imaginea aceea, ai parcurs înțelesul, e ceva ce stăruie într-o viață de om, chiar și atunci când măreția îi este destinată. Da, floarea de cactus. Mai știi euphorbia elegans? Mulțumesc, păstrez totul.

Ela

Cum să nu las cuvintele Dumnezeului lor? Atât am putut să mai fac astăzi. Uneori întâmplările ne sunt date spre a lă adăposti în tăcere sacră și a trăi, în numele Celui ce ni le-a dat. Chiar și ea, tristețea (sau așa i-a fost dat numele), cea de tine simțită. Mulțumesc.

Ela

\"pe stanci te-ai suit evadand catre nord\"
(dan norea)

evadatul meu drag,
treci încoa mai la est,
altfel vin și te ard
after that, all the best

așa la secundă atât mi-o fost inspirația. dar mi-o plăcut hazul! o prins binie în aiste momente grave rău :))

Ela

Ștefan: odiseele (desigur, ce am acum cu odele nu știu)

Ștefan, \"tu scriind glorioasă odele singurătății\" - voi păstra aceste cuvinte, fiindcă au numit ceva ce eu abia am putut lăsa aici în vers.

Andu, schimbarea cred că ai perceput-o de mult, în latența ei, sau în semnele difuze lăsate prin alte poezii și îndeosebi în jurnalul din lhasa. Pentru că nu pot spune mai mult, îți las o imagine care completează o anume revelație. Îți mulțumesc pentru virtuala lumină.



(foto: indigo)

Ela

Paul, ne trăim zilele și atunci când ele mor în noi. Lutul galben-arămiu ne poartă amprentele. Mulțumesc.

Gheorghe, nu ne naștem când vrem, nici când nu vrem. Ci atunci când lumina devine om. Mulțumesc, iubește-le atât cât se poate.

Alex, Eul liric e cel ce se detașează pentru a fi reintegrat în totum, procesul creator ne implică integral, altfel ar fi ca un clivaj, ca o scindare, care deși e funcțională, uneori poate să devină fatală, iar distanța dintre cel liric și cel non-liric (dacă mi se permite a spune astfel) să fie atât de imensă încât să nu mai recunoști omul care scrie de omul care trăiește. Eu prefer conjuncția, și-ul acesta necesar, legătura, unuiunea. Mulțumesc pentru cum ai perceput și ales piramidele din cord.

Carmen, mulțumesc, rândurile tale de mai sus sunt în acordaj fin cu felul meu obișnuit de a simți. Fiindcă nu poți scrie dacă nu simți, fie ea și tristețea, și strigătul, și tăcerea, și... lumea din tine, din afara ta. Bună rezonanță ai avut cu aceste versuri.

Ela

Tocmai citeam din Borges - \"Cartea ființelor imaginare\" despre Simurg, când am parcurs și poezia ta. Simurgul e una dintre păsările ce nu pot fi ucise. :) Așa precum spiritul. :)

Ela

fiindcă nimic nu ucide zborul. nici măcar colivia. nici măcar moartea. semn că sunt. și chiar dacă nu am debara și nu voi avea vreodată, colțul din care citesc e luminos, poartă amprente de aripi invizibile.

ela

RA, poate că nu e întotdeauna miza pe imaginația cititorului, cumva ai dreptate că până la acel vers e o altă intensitate, iar trecerea pe un registru diferit e voită. Mulțam.

Corina, da, ai sesizat că (și) acolo e lăsată o ambiguitate. Dar e limpede cumva, dacă vezi că \"pierdutul\" este \"omul\" (a doua ta interpretare), singurul care îmi amestecă mierea zilelor, în continuu, chiar și pe a celor netrăite. Nu cerșetorul. El e doar cel pe care îl privesc eu de la fereastră. Mulțam de semn.

Ela

Ioana, mă bucură că ai intuit și desuetudinea, și saturația, și că dincolo de atmosfera \"spleen\" e o nuanță tandră și e un dincolo de, semn că se pot scrie măcar de la o parte a inimii la cealaltă poezii. Mulțam pt însemn.

Tania, mă bucur că ai venit aici, mă bucur fiindcă uneori chiar aștept unii oameni; ai intuit că e ceva strange/etrange în titlu. Inițial era \"detresse d\'automne\" și am schimbat ad-hoc înainte de a da \"trimite\" în autumn spleen și, cum eram în pline și afurisite trebi, a ieșit un amestec anglo-franco, mie mi-a plăcut și am zis să las așa, că poate e bine gustat și de cititori. Însă mai mult decât strigătul și mai ales deasupra strigătului unde mă aflu - e cealaltă intuiție pentru care îți mulțumesc, fiindcă nu îi e ușor să percepi diferențele fine.

Magdalenă, aici, în poezia asta totul are un filon de real: întâmplări care te revoltă, oamnei pe care îi vezi piezându-se, cerșetori, vești rele și grele, toate în câteva secunde. Și când deja nu mai poți simți nici neputința, nici durerea, nici spaima, fiindcă sunt prea intense sau fiindcă sunt deja preaobișnuite în toamnă, nu poți decât să lași ferestrele așa, bine aliniate una lângă cealaltă și să spui ce ai despus, cu inima larg deschisă. Mulțam pentru ascultarea dinăuntru.

Tamara, desfășori din versuri ceea ce îți vorbește cel mai aproape de tine. În ceea ce cauți, să (te) regăsești, sper. Mulțam fain.

Miruna, ia cu tine tot ce e de luat, nicio insulă nu e mai departe decât propria insulă interioară, atunci când privești oamneii dinăuntrul lor. Mulțumesc pentru cum (mă) înțelegi.

Bogdan, despre p.s. am spus mai sus, și adăugarea subtitlului e clarificatoare. Deși chiar și acum aș renunța la conveniențe și aș lăsa așa: automn. Dar cum jocul întâmplător nu a fostagreat, îl las așa. Da, e ceva piramidal în acest poem. De aceea vezi totul tridimensional și te întrebi cum este cu trunchiul. Mulțumesc pentru că te-ai simțit à la laise în acest poem.

Andu, tu ai simțit că am lăsat voit așa, că mi-a plăcut cumva acest automn care sparge reguli. Și de aceea te-ai revoltat că am modificat. Și cu mâna pe inimă spun: îl voi mai folosi. Așa cum am condensat cuvinte și m-am jucat cu ele și în română, o voi face și în fr-eng-spanish. Nu-i bai. Cât despre \"desfacerea\" acelui cordon ombilical, sunt convinsă că ai văzut și celălalt sens, că ai percpeut că nu e doar referința la materie, ci și la cordonul d elumină al nașterii. De lumină și/sau întuneric. Și că e tot un fel de cordon ombilical, dar care nu e de tăiat. :) En fin, nu e prima oară când mă joc și cu asta. :) Fiindcă, da, Andu, ingenuitatea mea rămâne mai ales aici.

Ramona, parcă mai contează în ce se află ceaiul, contează că nu inviți pe orișicine la ceremonia ceaiului. Și, da, e ironie zdravănă acolo la \"picior peste picior\". Despre ultima strofă, fiecare ia ce îi place, ca de altfel din orice \"borcan\", nu? :)

Cornel, da, este un tablou spart, o spargere necesară, un timp în care îndurarea nu mai are sens, în care e musai să zvâcnești, să acționezi, să schimbi ceva esențial. Să transformi. Chiar dacă totul din afară se percepe ca o simfonie. Numai Mahler să nu ascult acum, chiar se vor sparge secundele. :)

Ela

Aurelian, sunt ele zilele cu felia lor de moarte din viață, inevitabil mirosul acesta e în noi, în lumea ce plutește în aer. Mulțumesc și eu pentru că a fost să aibă sens cuvântul.

Viorelule, măi, mie îmi place un singur cocktail, nu îi fac reclamă, și e un singur om care știe cum se numește. Cât despre câte simțuri sunt aici, vezi bine, nu îs doar 2, îs 3, și dacă simți și atingerea, apăi or fi 4. Mă scuzi că nu am adăugat chiar toate ingredientele. Excesele nu mă caracterizează. Mulțam pt de-gustare.

Ela

Simți tu cum îmi chem uneori printre cuvinte asemănătorii, măcar așa să fie pelteaua mai puțin amar de dulce. :) Mă bucură că ai însemnat.
Știi tu, văd bine, Gutuiul viețiimorții, la umbra căruia cineva mereu mușcă, mereu. :)

Ela

Felicit în primul rând apariția, îndeosebi sub această eleganță a formelor și nuanțelor îmbinate pe copertă. Despre talentul Getei Adam, este inutil să spun mai mult.
Bucuria mea, împărtășită, pentru această autentică mărturie de poezie. Aș dori să îți cunosc \"dublul\", \"mimul\", cel ce te scrie. Sau se scrie în poesis. Abia aștept.

Ela