Proză
epiderma transparentă a orelor
mosaique din lhasa - jurnal
2 min lectură·
Mediu
ora întâi
privește, darius, privește. se descompun oamenii în celule bizare, fiecare rupându-se din alt țesut de lumină, fără nume, neconturat. să nu se așeze în ei, cu stridență, moartea.
ce beție de vorbe, ce învălmășală. cum alunecă oamenii din miezul lor, cum își rod timpul cu disperarea unui înfometat din galere. habar nu au, darius, habar nu au că eu mă abțin de la asemenea nesăbuințe. este mai bine așa, da, este mai bine așa. pentru simpla lor viețuire.
nu, nu îmi deschide ochii, privește doar tu epiderma amară a lumii. apoi gustă din mine, o singură dată. atât. atât cât mai am trup. și atât cât trupul acesta crud îți lasă pe buze aromă de insomnie. fiindcă eu nu, nu îți port somnul, darius.
acum, îți promit, așa, pentru totdeauna: la ora douăzeci și cinci voi mirosi a carte veche.
***
ora douăzeci și cinci
mâinile, darius, mâinile prelungi de lumină și doar atingere. nicio ieșire din trup nu mai poate salva sufletul ăsta întors pe dinăuntru, înecat în propriul fluid.
o naștere din care nu rămâne nimic. primesc, închid, aștept și totul devine peste un ceas praf de oase.
fiecare om e aici, în mine. tu poți să îi vezi. mă locuiesc fără să o știe, fără să poată pleca. ei spun că spațiile sunt prea strâmte dincolo. prea îmbâcsite de respirații.
singurul lucru pe care îl pot face, darius, este să îl las pe fiecare lui însuși, să îl redau Domnului, așa, purificat de mine, purificat de propriul lui corp.
omenescul nu e decât hăuri câtă vreme Dumnezeu descoperă prea târziu greșelile facerii. or, facerile, darius, sunt întru întregire.
dacă poți privi în ochii lor și ai Lui din aceeași înfățișare.
privește, darius, privește. se descompun oamenii în celule bizare, fiecare rupându-se din alt țesut de lumină, fără nume, neconturat. să nu se așeze în ei, cu stridență, moartea.
ce beție de vorbe, ce învălmășală. cum alunecă oamenii din miezul lor, cum își rod timpul cu disperarea unui înfometat din galere. habar nu au, darius, habar nu au că eu mă abțin de la asemenea nesăbuințe. este mai bine așa, da, este mai bine așa. pentru simpla lor viețuire.
nu, nu îmi deschide ochii, privește doar tu epiderma amară a lumii. apoi gustă din mine, o singură dată. atât. atât cât mai am trup. și atât cât trupul acesta crud îți lasă pe buze aromă de insomnie. fiindcă eu nu, nu îți port somnul, darius.
acum, îți promit, așa, pentru totdeauna: la ora douăzeci și cinci voi mirosi a carte veche.
***
ora douăzeci și cinci
mâinile, darius, mâinile prelungi de lumină și doar atingere. nicio ieșire din trup nu mai poate salva sufletul ăsta întors pe dinăuntru, înecat în propriul fluid.
o naștere din care nu rămâne nimic. primesc, închid, aștept și totul devine peste un ceas praf de oase.
fiecare om e aici, în mine. tu poți să îi vezi. mă locuiesc fără să o știe, fără să poată pleca. ei spun că spațiile sunt prea strâmte dincolo. prea îmbâcsite de respirații.
singurul lucru pe care îl pot face, darius, este să îl las pe fiecare lui însuși, să îl redau Domnului, așa, purificat de mine, purificat de propriul lui corp.
omenescul nu e decât hăuri câtă vreme Dumnezeu descoperă prea târziu greșelile facerii. or, facerile, darius, sunt întru întregire.
dacă poți privi în ochii lor și ai Lui din aceeași înfățișare.
084.979
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 285
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “epiderma transparentă a orelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/proza/218224/epiderma-transparenta-a-orelorComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IP
IPioan peia✓
istaspe spune că în asemena momente, inegalabilă este zicerea...
0
IGde acord cu ioan. inegalabila zicerea, inegalabila trairea.
felicitari, ela
felicitari, ela
0
ELvă mulțumim, eu, darius și cei care mai locuiesc în mine pentru că ați perceput undele. aprecierea voastră atinge țărmul lhasei.
Ela
Ela
0
GPprivesc \"epiderma amara a lumii\", simt cum in toti e-un singur om, precum intr-o celula-s clipele-adunate (exact invers de cum se reveleaza in textul tau), dar presimt si eu ca dincolo e \"ora douazeci si cinci\", ora purificarii de propriul corp.
felicitari, ela, te apropii!
felicitari, ela, te apropii!
0
IGȘtii bine, Ela, că eu trec pe la tine să ascult muzică de harfă, să mă descompun, că-mi las instrumentele critice doar să ascult.
0
ELGeorge, mă bucur că nu te-ai oprit doar la primul sens, ci ai intuit și că \"în toți e un singur om\". Ai perceput reversibilul. Mulțumesc.
Ioana, ascultă, atâta vreme cât încă se pot lăsa acorduri pentru suflet și spirit. Onorată că știi asculta din înalt.
Ela
Ioana, ascultă, atâta vreme cât încă se pot lăsa acorduri pentru suflet și spirit. Onorată că știi asculta din înalt.
Ela
0
PGnu are sens să vorbesc în cuvinte grațioase despre acest poem,i-aș distruge cosmologia și grațialui. o trăire, o muzică, un film, un poem. las ultimastrofă să completeze comentariul meu \"omenescul nu e decât hăuri câtă vreme Dumnezeu descoperă prea târziu greșelile facerii. or, facerile, darius, sunt întru întregire.\"
0
ELMulțumesc pentru rezonanța cu aceste gânduri și mă bucură că ai ales îndeosebi finalul.
Ela
Ela
0