Proză
templierul fără umbră
mosaique din lhasa - jurnal
1 min lectură·
Mediu
my lord, pain este chestia aceea ciudată, din care ne hrănim zilnic, întinsă agale pe felia de pâine, când percepem solstițiul din fiecare om, scurs haotic, printre meridianele lui invizibile.
chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet, fiindcă te prefer așa, surd la chestia asta ciudată. prefer să rămâi în camera ovală, fără nicio fereastră spre patima lumii, doar tu și un perete semi-transparent. eu să te privesc în taină, să nu îți tulbur cina, să nu ating centrele de lumină din care îți naști secundele.
te întreb, iar și iar, când vei adormi, când să îți trezesc inima în alt anotimp fără această agonie din care ne hrănim. tu din mine, eu din tine. și așa mai departe.
***
my lord, pain e atunci când dimineața e întărâtată ca un câine turbat. asculți zgomotul infernal dinăuntrul tuturor? dar să taci. în continuare. să mă scurg prin clepsidra asta conștient. maladiv. fac parte din același tablou. pe o parte și pe alta a mării. în globulele ei cenușii.
chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet. rămân acolo unde nici vântul nu mă întrerupe. înconjor pământul fosforescent.
fără alte întrebări mă scurg.
***
my lord...
chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet, fiindcă te prefer așa, surd la chestia asta ciudată. prefer să rămâi în camera ovală, fără nicio fereastră spre patima lumii, doar tu și un perete semi-transparent. eu să te privesc în taină, să nu îți tulbur cina, să nu ating centrele de lumină din care îți naști secundele.
te întreb, iar și iar, când vei adormi, când să îți trezesc inima în alt anotimp fără această agonie din care ne hrănim. tu din mine, eu din tine. și așa mai departe.
***
my lord, pain e atunci când dimineața e întărâtată ca un câine turbat. asculți zgomotul infernal dinăuntrul tuturor? dar să taci. în continuare. să mă scurg prin clepsidra asta conștient. maladiv. fac parte din același tablou. pe o parte și pe alta a mării. în globulele ei cenușii.
chiar dacă nu înțelegi, eu nu îți repet. rămân acolo unde nici vântul nu mă întrerupe. înconjor pământul fosforescent.
fără alte întrebări mă scurg.
***
my lord...
044.371
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “templierul fără umbră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/proza/179518/templierul-fara-umbraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FNFNfelix nicolau✓uffa! asta numesc eu simtire literara.(si inca se putea si maI si). Observi cat de firesc, de spontan si de salt\'n peppa e totul? E de ajuns sa rasfoim putin paginile de poezie internationala, de orice expresie ar fi ea, si am vedea ca in occident (ma refer ca civilizatie) predomina simplitatea, firescul, poezia in pantaloni scurti si bluze neglijente. Acolo nu e incrancenare si demonstrativism, ca la tinerii nostri beatnici (post festum), si nici o suavitate evazionista. Eu, unul, zic multumit: ninjaaa!
0
ELMulțam, cred că simți că sunt spontană în ceea ce scriu, că uneori mă arăt, alteori nu, așa cum simt și îmi propun să mă las scriiturii. Mi-a prins bine impulsul tău, ca de altfel fiecare impuls care îmi spune: hai, îndrăznește. Și sigur ai mai găsit ici-colo salt\'n peppa. În plus, sunt eu însămi, fără să mă arunc într-un tipar. Atât cât pot, desigur. Ai avut dreptate în comentariile la celălalt text, un pic de \"iuțeală\" nu-mi strică.:)
Ela
Ela
0
MRRevin unde mi-a placut si las, discret, un semn.
0
ELDin alb s-a născut rogvaivul, din ploaia aceea serafică, fără cuvinte. Mulțumesc, ador discreta trecere prin lume.
Ela
Ela
0