noaptea trupul se dă pe roată

Versurile taie respirația, te țin transpirat și deodată răcoarea dă putere dezmorțirii minții. Fiorii sunt neputincioși să facă față întâlnirii tale, ca cititor dintr-o lume reală cu o postmodernistă ce vrea să te facă să înțelegi că lumea poate fi și așa cum o prezintă ea...fantastică. Trăiește într-un timp neînțeles și mizer și poate de aceea în final își dorește refugiul în fântână. Fântâna putând fi și o poartă magică, de trecere într-o altă lume.
Frumos, 31.05.2007

povestea unei bătrânici trăind o viață austeră, atipică social dar îmblânzitoare de apa (aka haos), care se jertfește pentru creație ieșind în intâmpinarea oamenilor defuncți ca să le răsucească neputința la viață...

niiice!

\"Se știe că diverse tipuri de ofrande erau depue în puțuri rituale de până la 3 metri adâncime. Acestea asigurau comunicarea cu divinitățile lumii subterane. Asemenea puțuri sunt atestate din mileniul al II-lea; ele erau uneori pline cu obiecte din aur și din argint, îngrămădite în căldări ceremoniale bogat decorate\" (\"Istoria credințelor și ideilor religioase\")

\"depuse\" nu \"depue\"

Ștefan, dacă uneori versurile taie respirația cititorului, atunci autorul nu poate decât să rămână cu suflul său poetic, cu inima larg deschisă printre cuvinte, să rămână fântână. Mulțumesc.

Nica, faină trimiterea ta la Eliade și la simbolistica bătrânei și a fântânii, cred că e cel mai bun fir de interpretare aici. Mulțumesc.

Ela

Daca as zice... jalnic !? M-ai injura, chiar numai printre buze ! Daca zic, poezia nu este terminata, sau nu este lucrata...te-ai uita dintr-o parte !Daca nu zic nimic...oricum citesti ce am scris, si asta inca de la inceput...si tot nu ies bine ! Ma gandesc sa sterg, dar nu o fac ! Si asta pentru ca ASTA ESTE ADEVARATUL SPIRIT AL UNUI CENACLU...si TEMPLIERUL.. crede-ma ..stie de ce . sarutari Victoria..

Că îs online, îți spun fuguța: neterminată, nelucrată îți pare ție, acesta e adevărul tău, respectăm, fiindcă spiritul își are propria fântână. Și nu se îngrădește de asemenea simple și inevitabile gărdulețe umane. Ela Victoria te salută, așa, omenește, cum e obiceiul ei.

Sti de ce nu ti-am raspuns imediat draga mea?...Pentru ca m-am crucit..Ditamai editorul are respect..pentru ce? Pentru un raspuns mostra de fronda ! La ce ? La o poezie aruncata, pleznita ( vorba unui prieten,\"poiet\" cu carte..nu ca mine)De ce pleznita ?...
\"..să închid gura eram mai bătrână ca ei toți..trupul sec pe care nu l-a atins nimeni
trup fără umbră fără boli fără oameni\" ... Incerc sa prind farmecul, altadata candid al versurilor tale...si nu stiu de ce nu il gasesc ! Chiar daca as vrea nu am nici cum, si de unde sa-l prind! \"...bună seara vouă marilor nebuni\\
din nevăzutele periferii ale spiritului\\..\" !?!?
...camerele voastre sunt abia văruite\\
în ele nu vedeți sfârșitul nu vedeți malul celălalt\\
puteți arunca orice...puteți putrezi nu va mai plânge nimeni..\" !?!
\"Din nevazutele periferii ale spiritului\"..
Sa fim seriosi, nici daca te-ai cazni, nu poti sa afli, oricat ai vrea , nevazutele periferii ale spiritului..Nu sunt rau Victoria, sunt constient, si iti spun ca insemnat, fiind ca editor, tu nu ai voie sa te prezinti, si sa pretinzi ca fiind poezele, versuri nelucrate, aruncate intr-un miez de noapte, ca sa faci norma..\"Cui prodest?\"

Am înțeles mesajul tău, manifestul, protestul. Și așa mai departe. Am înțeles foarte bine.