Poezie
copilul nostru crud
1 min lectură·
Mediu
deschid larg prima apă așa începe fiecare noapte
când forma ta rămâne întinsă peste prag
îmi plantezi pasiunea cu rădăcinile răsucite prin emoție
mă rotesc în tine mă învârt până cînd liniile palmelor
îți devin traiectorii de sare
o presar încet peste răni
câte zile îmi lipsești esențial
câte nopți îmi tai lemnul corpului
sprijinit de piatra sub care ne ascundem dorința
senzațiile fluide din care te hrănești
coaja trupului pe care o tai
să vezi cum se mișcă prin mine copilul nostru crud
te cheamă pe nume
tatăl meu om
iar tu îi sădești prima vibrație nepământească
când forma ta rămâne întinsă peste prag
îmi plantezi pasiunea cu rădăcinile răsucite prin emoție
mă rotesc în tine mă învârt până cînd liniile palmelor
îți devin traiectorii de sare
o presar încet peste răni
câte zile îmi lipsești esențial
câte nopți îmi tai lemnul corpului
sprijinit de piatra sub care ne ascundem dorința
senzațiile fluide din care te hrănești
coaja trupului pe care o tai
să vezi cum se mișcă prin mine copilul nostru crud
te cheamă pe nume
tatăl meu om
iar tu îi sădești prima vibrație nepământească
033.845
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “copilul nostru crud.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/248293/copilul-nostru-crudComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am remarcat:
\"...liniile palmelor
îți devin traiectorii de sare
o presar încet peste răni...\"
\"senzațiile fluide din care te hrănești
coaja trupului pe care o tai
să vezi cum se mișcă prin mine copilul nostru crud\"