diminețile fluide ale isadorei

Ela, tu nu mai scrii de mult pentru mine. Sincer nu am înțeles prea mult din poezia aceasta. Să nu mă înțelegi greșit, am numit-o poezie, numai că mă copleșește limbajul. E aproape livresc, îți solicită creierul(cel puțin pe-al meu) până la cod roșu... ori mie îmi place cum cântă mierla și cum înflorește caisul.
cu drag,

Sincer, eu nu am scris niciodată pentru înțelesul cuiva anume sau pentru categorii/grupuri de oameni. Eu doar scriu. Aici e chiar o simplitate, o transparență, un feminin-de-piatra-soarelui. Dar câte lucruri mai avem încă de cunoscut, de înțeles...

Ela

m-am exprimat eu greșit. mă refer strict la limbajul poetic.
iar despre scris cuiva anume, m-ai înțeles tu greșit, am intenționat altceva.
ok.

eu am înțeles bine, dar am mers cu claritatea/clarificarea până în punctul ei maxim. mulțam, știu că la limbajul poetic te refreai.

shalul acela prea lung de matase fluturand peste umerii poetului parul ei in vant ultimul dans...
fumoasa evocare

Da, ai surprins desprinderea corpului în dans, indiferent că dansul este mișcarea, dragostea, viața. Mulțumesc.

Ela

am trecut dimineata pe textul acesta, Ela... pe cind era sub forma de \"proza\". cred ca-i sedea bine si vechea forma, avea ceva mai incert: intre poezie si proza. desigur, totul ramine sa \"regizezi\" tu.
mi-a placut enorm dechiderea: \"femeia și-a desprins o parte din trup\" - deja vizualizez aceasta expresie, asta presupune ca are forta mare. cred ca e sentiment de renuntare la sine, dar si de fragmentare, o \"desfacere\" (chiar des-facere) trupeasca intre sine /celalalt. si cred ca nu intimplator in sensul asta e \"primul geaman\" prezent ceva mai jos, in versuri.
nu comentez mai mult pentru ca de fiecare data mi-e sa nu ma repet sau sa repet ceva spus deja. retin in cuvintele de aici doar ceea ce mi-a mers in adinc.

Mulțam, da, avea altă formă, nu dera proză, ci era o arhitectură de versuri lungi, care însă mi-a părut prea dezlânată dacă o păstram așa. Am simțit în mine o anume fermitate, ca atunci când, în dans improvizat, trebuie să știi să redai căderea fără să cazi. Da, bine spus: ecorseu de femeie.

Ela

Luciditate cristalizată in dramatismul unicității, o simfonie a refuzului ,,oamenilor hipnotizați\", un vârtej amețitor provocat de conștientizarea dureroasă a propriei persoane traversând un lan de măști.
,,atâta iubire pentru oamenii hipnotizați
nu mai îndura\"
Frumos!

Ai ascultat simfonia refuzului, acest refuz al anumitor oameni, străini de ei înșiși, pentru a deschide sferele interioare doar celui ce știe să vadă înlăuntru numele irizat. Mulțumesc.

Ela