poduri suspendate

- Astăzi mi-a fost dat să citesc mai multe texte cu \"plec din mine\", diferența fiind că aici se pleacă pe jos, se pleacă prin traversare de poduri suspendate peste un suflet, două, trei mai multe, la fel de suspendate.
- Inimile vuind în traficul greu al vieții fără lumânări aprinse mărturisesc o sfidare a vechiului obicei de trecere cu lumânare între mâini.
- Sinucigașul iarăși și-a ales locul (marginea) și momentul potrivit (traficul greu) pentru desăvârșirea unui exhibiționism debil.
- Cianura din palme e servită dozată îndestul, ca un obicei preluat din Contele de Monte-Cristo, pentru a relansa suspendarea, alias plecarea din sine, o levitație grațioasă și conștientă, totuși.

Cu drag,
Constantin

simt acest text ca pe o schita nervoasa in creion, imediat succesiva unui vis. o fixare a unei revelatii existentiale (scuze pentru exprimarea-mi pretentioasa).
repetitivitea din prima strofa introduce eul si verbul la prezent continuu (sau continuat), pentru ca strofa patru sa permita o iesire mai acuta din sine si raportarea directa la ceilalti.
foarte buna alegerea lui \"de fiecare data\" si a lui \"mereu\", pentru simetrie si legare.
de fapt, intregul text vorbeste despre relationare si stingeri consecutive. intru intelegere si intoarcere. adica despre niste punti, a caror fragilitate nu impiedica drumul.

Mulțumesc, e greu să plutești prin orbita oamenilor, atunci când traversezi poduri peste lumi și când traficul greu de suflete moarte-vii nu îți permite decât să simți cianura. Cât despre cel ce își ia viața ar fi cărți de scris, oricum s-au tot scris și încî se vor scrie; eu niciodată cu ironie sau cu blamare.

Mădălina, nu e o schiță nervoasă în urma unui vis, e o schiță tremurată în urma unor drumuri de-a lungul vieții celorlalți. Viața este Visul visului aici, dacă pot spune așa. De aceea accentul pe eu/ieșirea din sine și pe de fiecare dată-mereu (inițial fusese și în ultima strofă \"de fiecare dată\", dar am modificat aucm, după cinci luni de la scrierea acestei poezii).

Ela

eu nu vreau sa beau ceanura din palmele oamenilor dar daca s-ar intampa mi-ar place sa o fac \"...cu (o) inconștientă grație\" sau \"...în inconștientă grație...\"
..........

Nehotărârea este solvabilă în \"cu inconștiență și grație\", fiindcă Grația nu este supusă - din fericire - inconștienței. Mulțam pt semn

Ela

totusi... imi/mi-ar place/placea sa traiesc in lumea in care Gratia este supusa Inconstientei; atunci/acolo cei gratiosi vor fi/sunt intotdeauna sinceri!!!

din fericire, fiindcă inconștienți sau nu, Grația există, ca și Puritatea. Că avem sau nu conștiința lor, că suntem sinceri sau nu, e o altă poveste.

Ela

mi-a placut mult poezia