recurs XV la \"marele frig\"

Dacă n-ar exista poezia, oare am mai înțelege vreodată ce înseamnă tristețea?
Ela, numai gânduri bune!

Cu toate că te cuprinde răceala, frigul și tristețea citind versurile de mai sus, nu poți să nu iubești această poezie în care simplitatea cuvântului marchează Ideea.
Mărturisesc, Ela, că atunci când am citit versul \"d e c e d o a r t ă c e r e?\" m-am dus imediat cu gândul la strigătul lui Iona care se stinge treptat. Nu știu exact de ce, poate pentru că și el se află în luptă cu condiția sa exterioară.
Mi-au plăcut și ultimele două versuri, simbolul crucii ca perenitate.
Mai aștept poezii atât de frumoase!

Cu drag,
Alex

Purtand frigul din suflet prin cel de afara
Ela ne ofera un frumos poem -dedicatie
pentru noi cititorii ce cautam caldura
in hainele poeziei


\"d e c e d o a r t ă c e r e?\"

cu drag si respect
Tedi

În iarna suprarealistă se poate întâmpla orice, soarele să devină alb, zăpada fierbinte, crini să plutească prin aer, oare simbolizează zona subconștientă, a visului? Elementele parvin din realitate, atât cât le cunoști, în rest decorul e gol și poate de aici senzația de frig, de lipsă, paharele goale în urma petrecerii de la masa vieții, cântecele nibelungilor, obișnuiți cu astfel de stări ale naturii exterioare, mai pregătiți pentru cele interioare, singurătate, epuizarea schimbărilor: gara din care nu se mai pleacă...nu simt că am interpretat cum se cuvine acest poem, dar l-am primit ca pe ceva deosebit, în măsura în care toți ceilalți sunt în noi.

când devenim vine cineva și ne spune că dincolo de nori se aprinde soarele.Mi-e cam dor să satu puțin la vorbă cu fratele mai mare Mihail Leoveanu. Am citit un poem

Nicolae, simțirile ne sunt cale vie în poezie, indiferent de nuanța lor, mulțumesc pentru semnul tău, onorată.

Alex, acel vers-citat este chiar dintr-o poezie a lui Mihai Leoveanu, din volumul său \"Marele frig\". Recursul meu este o continuare a recursurilor sale. Mulțumesc, și eu m-am gândit la Iona când am citit unele poezii ale lui Mihai Leoveanu.

Teddy, mulțumesc pentru semn și pentru că aea întrebare chiar și pe tine te marchează. De ce? Nu, nu spune încă, mai ai destulă tăcere să afli.

Cornelia, da, sunt clipe când exteriorul este doar o lume din care vii, în care treci sporadic. Toată iarna ta rămâne în tine, ca și călătoriile. Ca și \"masa vieții\". Frumos ai interpretat, mulțumesc mult.

Florian, devenirea nu poate fi decât prin și întru lumină. Mulțam fiindcă ai spus \"poem\".

Ela

foarte faina concentrarea asta, cont tinand de lexicul pretentios al poeziei

Mulțumesc pentru aprecierea acestei poezii, e scrisă în secunde de liniște, centrată pe ceea ce pot transmite lectorului din ceea ce este concentrat în mine, vital.

Ela