Poezie
Șotron
1 min lectură·
Mediu
mai știi noaptea în care
ne prefăceam că jucam
șotron cu toți morții prin grădină
oboseau adesea și noi săream
peste cadavre întruna
călcam strâmb și nici
nu mai știam să ajungem la capăt
inventam reguli noi
și săream două câte două peste
pătrățelele din pământ
bunicului nu-i venea niciodată rândul
îi schimbam pietricelele
și îl păcăleam ținându-l de mână
aștepta în spate.
a trecut o noapte întreagă
și noi am țopăit prin curte
cu toți derbedeii ăia și
bunicul ajunsese la capăt spre dimineață
era vesel când ne-a spus :
pfiuu, sunt mort, copii! am obosit!
023.219
0
Până la secvența cu bunicul, poezia e destul de bine realizată, apoi nu știu ce s-a întâmplat. Te-ai plictisit, a plecat muza prea repede? Uite un exemplu de niște versuri care sunt scrise numai ca să fie: \"și îl păcăleam ținându-l de mână/aștepta în spate\".
A propos, e grădină sau curte? Orice ar fi, eu zic că ar trebui înlocuit cu altceva. :)
Mai lucrează și la final.
Prietenește,
Alex.