drumul

Ela,

si daca crestete de copii...este dependent femeie, si daca barbat implinit este dependent- femeie, si daca sacrificiu- este dependent femeie,

se spune chiar pacat- dependent- femeie,copiii adună apa în ochi
miroase greu a pământ blestemat
ei nu simt/...

si chiar apostolul LUca, memorat sau chiar...auzit-obscur...in femeie, ma aplec, considerabil,

unde sunt genunchii responsabili?

nu doar ai autoarei?


un poem filtrand plasma,


axia

ascult pavel stratan, rebel in dialect moldovean, pe chiar poemul tau...mai, mai iarta

dar\' la noapte, nanai nani,
faca cine n-are anii...

axia,


profana


veronica merje-n cale....


tot, axia

\'plouă fără oprire din palmele acelea
plouă de parcă pe alt drum ar lipsi cerul\'
așa cum ne-ai obișnuit poezia este descriptivă cu multe expresii poetice.e foarte frumos creată imaginea \'mâinilor atât de înalte\'care dau o senzație de neliniște, de teamă, de \'fata morgana\'.
numai bine

un fel de golgota proprie și indivizibilă
vise umbrite de așteptări și închise în ecou fără capăt
sârma ghimpată crește din neputințile de fi altfel
în carnea zilelor
poemul îl văd ca o pregătire pentru rugăciune
drumul spre lumină, ploile-daruri care mută visele de care cu greu te desprinzi, teama fără de care ai fi oarbă,
învingi statica din pauza dintre o bătaie de inimă și alta
și urci!
Cu drag Valu

uite am scris mai sus de trei ori \"care\"
pot fi \"încărcate\" sau las doar unul!

Poezia aduce în prim-plan cea din urmă spovedanie a eului poetic. \"Drumul\" este, de fapt, traseul către lumea la care accede orice creator. Aici, eul poetic se înalță, parcă fără voie, fără a conștientiza că momentul \"plecării\" a sosit cu adevărat.
Bărbatul invizibil care se luptă pentru eul poetic, pentru Ea, nu poate fi decât proiecția iubirii în planul teluric, căci doar aceasta reprezintă liantul veridic între om și spațiul în care trăiește.
Dicotomia ploii este, însă, remarcabilă: în primul rând, are ceva de plânset, de regret pentru o lume trăită, care se revarsă asupra inocenței (copiii), iar, în al doilea rând, are ceva de catharsis, fiindcă numai prin purificare se poate transcende.
\"Drumul\", semnat Ela Victoria Luca, dezvoltă, în patru strofe inegale, desprinderea de lume, ce, prin extindere, se realizează sacerdotal (chiar și prin aluzia la Luca și la Viața de Apoi). Însă, atenție! În finalul poeziei, eul liric nu este mort, ci se află undeva între cele două planuri - profan și sacru, în ipostaza de a alege, iată, \"drumul\" corect, de a opta pentru un Ave!...

Ella, drum inchis are alta semnificatie, drum imprejmuit alta, plus ca in dreapta si in stanga este in plus ca vers, stiu ca vrei sa evidentiezi imaginea dar cred ca trebuie umblat la forma. Te salut!

Eugenia, pentru că ai văzut \"plasmatic\" și pentru că ai intuit rugăciunea - îngenuncherea nespusă; Ștefan, da, imaginea mâinilor înalte poate fi și o apariție \"morgană\", poate fi și singurul ghid pe acest drum; Val, da e o Golgotă, un ecou neascultat, un strigăt de copil în adult, un drum altfel, diferit de celelalte deja închise; Alex, ai perceput foarte clar și sensul acestui drum, și periplul prin creație, și imago-ul bărbatului ca proiecție a ceva ce încă nu are întrupare, și plânsetul din ploaie dar și sensul de binecuvântare din ea, iar finalul este cumva între o moarte și o altfel de viață; Ionuț - nu am ce modifica - e o diferență între drumurile închise și Acest Drum aici descris, este o imagine la care nu voi umbla, fiindcă așa e esențial să rămână; știu foarte bine ce înseamnă drum închis, știu foarte bine și ce înseamnă a împrejmui cu sârmă ghimpată; nu am afirmat aici că împrejmuirea este închidere; îmi pare rău că nu te-am făcut să simți nuanțele. Nu umblu nici la formă. Poezia asta va rămâne așa, exact așa. Fiindcă totul e bine gândit înainte de a fi scris.

Ela

Ela, asa se simte, ai putea foarte simplu sa pui conjunctia și..și le împrejmuiește, ar rezolva facil acea mică confuzie.
Cu sinceritate

Interesant, Ionuț. Inițial a fost acel \"și\", am considerat că se simte diferența și așa. Mai ales că în versul următor mai am un \"și\". Ai cumva, fin, dreptate. În plus, imaginează-ți. Un drum închis la un capăt și la celalălat (înainte, în urmă), iar pe margini împrejmuit cu sârmă ghimpată dincolo de care se văd copii umbriți. Și un drum paralel, cumva deasupra acestuia, cel despre care se scrie de fapt. Am lăsat special această superpoziție ambiguă cumva, spre a se percepe subtil cum \"drumul\" acesta este cumva imaterial înălțat peste celelalte. O să revăd, nu pot acum. Tot ce e aici \"stă\" în mine de 4 luni și am redat fidel. Mă voi uita și mâine sau altădată.Poate voi schimba ceba sau nu, voi vedea. :) Oricum, te aștept ori de câte ori percepi ceva ce merită discutat.

*femeia închide toate drumurile împrejmuindu-le cu sârmă ghimpată* (reformulat, ca tot nu vedeai inchiderea). perfect coerent. imaginea urmatoare are subanteles \"verbul a fi\" - conjugat la timpul present, pers a III-a, pl. \"sunt\" = \"în dreapta și în stânga (sunt) doar creștete de copii umbriți\". imagine sugestiva care da un anume impact vizual taind parcursul confesiv-psihologizant din primele versuri. de aici poate confuzia ta, ionut. si adaugarea conjunctiei \"si\" (intre ce-ai spus tu:))ar fi inutila atata vreme cat actiunile se succed una dupa alta (sunt diferite). scopul lor in text nu consta in coordonarea lor cu altele de acelasi fel. so, e ok asa cum e.

Corina, stiu foarte bine ce a vrut sa zica Ela, nu era nevoia sa vii sa-mi repeti acelasi lucru in 10 randuri. Este vorba de simt poetic aici, de claritatea imaginii transmisa cititorului, nu uita ca nu toti studiaza si molfaie cuvintele asa cum o faci tu corino, iar daca eu, care cat de cat am o experienta literara, gasesc ceva ce ma sacaie, o zic.
Plus ca explicatia ta este sincer sa fiu de mai mare rasul, de ce este nevoie de 2 verbe pentru a construi o imagine cand se poate face f simplu, f eficace cu unul singur? Tocmai asta este un secret al poeziei, limbajul concentrat. Oricum, Ela va decide, eu unul nu agreez acel mic neajuns si punct. Nu vreau sa starnesc polemici.

Fiecare percepe din perspectiva sa, fiecare vede, simte, primește așa cum îi este natura, cunoașterea etc. Niciunul dintre noi, autor, cititor nu este deținător de perfecțiune. Corina, mulțumesc pentru semn și mai ales pt că ai perceput ceea ce am transmis. Ionuț, ai văzut de asemenea, tu dorești însă o clarificare acolo. Pe care, dacă vreodată voi simți eu necesar să o aduc, o voi aduce. Acum îmi pare clar așa cum am scris. Ambele impresii au fost întemeiate, eu păstrez drumul.

Ela