nimpheas

Prima strofă parcă nu are destulă forță. Sau a fost doar o introducere și n-am sesizat eu. Am remarcat ultimele două strofe.

Ioan, faină recompoziție, ai mai răsucit un fir în povestioara asta cu nuferi. sau cu ce înseamnă ei. Mulțam.

Liviu, ai sesizat că e o introducere soft, fiidncă așa am intenționat, un contrat început-final. E scrisă cu ceva luni în urmă, când obișnuiam să merg pe acest contrast. Mulțam mult pt semn, iar de ai ales ultimele 2 strofe, pentru mine este good enough.

Ela

Ela, ofela, de cate ori am discutat noi chestia asta cu comparatia, bat-o vina? \"Ca\" \"macar\" nu le pune fato pe \"Dumnezeu\" \"ritual initiatic\", etc... ce sa inteleg eu din \"ca un ritual initiatic\"... diminueaza, turteste. La inceput e bine \"ca o dezlegare la umblet\", e deajuns.
\"soarele negru traseaza umbre un ritual initiatic\". Atat. Element de legatura, pasa magica... umbre si nu urme, traseaza urme e prea direct,ce zici, U buy it? :-))
Bobadil.

Am eliminat comparația a doua. Fiindcă sunt de acord cu non-prezența aceleiași figuri de stil într-o proximitate așa de... deranjantă. Dar tonul tău, maestre, tonul tău din titlu și din comentariu... Doar știi că aud bine mai ales sunetele abia auzibile. Nu era nevoie de așa tunet ca să înțeleg. :)
Dar: soarele negru este o metaforă pentru melancolie. Și nu am vrut să fie umbră acolo, ci urmă, urmă trasată (înscrisă) dintotdeauna. Nu doar urma umbrelor. E mult de spus aici, dar crede-mă că știu bine de ce am ales urmă și nu umbră. Voi mai scrie despre asta. :)
Mulțam

Ela

bine nu ar fi decât:

\"în adâncuri stă la pândă fiara
ucigând nuferi\"

în rest, nu pot remarca decât în mod neplăcut întoarcerea acelorași formulări forțate, gen:

\"deschise în evantai de nuanțe\"
\"ca o dezlegare la umblet\"
\"tu îmi aduci cuvinte-ofrandă\"

apoi, întreaga construcție suferă de un oarecare superficialism supărător.
lipsă completă de inspirație!

Dacă de la tine se văd forțat, de la mine se simt și se văd simplu curgătoare. Îmi amintesc cândva ți-a plăcut această poezie. Fiindcă e scrisă demult și a fost postată pe alt site. Dar, mă rog. Poate acum inspirația mea îți pare lacunară, răsuflată sau mai știu eu cum. Nu-i bai, toți suferim de asta. Sau toți știm să demontăm cu anumite cuvinte. În fond, așa suntem: limitați.
Semnul tău azi, așa precum s-a mai întâmplat cu mai mult de un an în urmă, e de rău.

Ela

Ce sa mai zic? Nu imi place ceea ce vad, un om ca Peia ma dezamageste aici.
Ela, ai dreptate, uneori exagerez tonul si fac din tantar, armasar. Dar tu stii ca tantarul, cel putin, este real si e acolo unde zic :-) Forma actuala a poemului este ok, m-a deranjat insa mult de tot comm-ul lui Ioan cred ca data viitoare o sa-l caut sub cingatoare si o sa-i zic vreo doua vorbe de duh, lipsite total de inspiratie.
Bobadil.

Măi, simt eu bine și țânțarul și armăsarul, dacă e să mă joc o lecuță cu ale tale cuvinte.
Cât privește comentariile lui Ioan, te rog, lasă-mă să să comunic doar eu cu el. Dacă nu i-a plăcut poezia, înțeleg. Dacă așa a simțit el nevoia să îmi comenteze azi, aici, să știi că îl înțeleg foarte bine. Că îmi pare mie rău, asta contează mai puțin. Așa e și în viață, și în artă.

Ela