duminică e în alt tablou

te prinde versul mai scurt, mai scuturat.
o spun de fiecare data cand dau de el.
e buna si taierea lor, nu doar dimensiunea. parca anunta trecerea in alt gen de discurs, nu doar in alt gen de tehnica.

\"Duminica\" dorului \"nefixat in rame\", spatiul construit \"cu semne\", \"interludiul\", la final: \"m-am rupt\".

mădă, nu ține de o tehnică sau un gen, niciodată nu îmi propun asta atunci când scriu un text, indiferent de text. ține de felul în care se figurează în mine spațiile și interspațiile ptr ca discursul să se regăsească pe sine într-o piele a lui. abia apoi văd și eu ce a ieșit. cam așa. ție pesemne îți place această matcă mai mult.

mihail, da, vor fi tot mai nescrise cărțile, și tot mai nefixate în rame tablourile de viață și de moarte.

mulțumesc, ela

imi place pentru ca palpita mai strasnic.
e ca diferenta dintre parul strans f atent in coc (un par fff lung, ce s ar putea f incurca) si parul fff lung lasat liber sa il descurce vantul.
fireste, ma refer la produsul final, nu la sursa lui si nici la munca de facere a lui.
caci produsul final si impresia pe care mi o lasa le pot aprecia.
iar versurile scurte sunt doar un semn exterior de schimbare asadar vizibila pentru mine ca si cititor. de aceea exemplificam cu ele.
si da, prefer acest ritm, aceasta simplificare. chiar si la nivel semantic.

da, am înțeles despre ce diferențieri faci între procesul de concepție a textului și producsul deja creat. și că ritmul, mai ales, el are altă dinamică aici. dar ce voiam eu să spun este că această formă/tăiere/ritmicitate/dinamică/structură/semnatică e regăsibilă în asemenea texte, nu le voi putea scrie pe toate aidoma. și că altor discursuri li se va potrivi desigur alte direcții, alte mătci, alte țesuturi și texturi. cam așa.
mie place și părul în vânt, lunglung, oho. și un coc nefoartefixat, dar elegant. cam așa :)
mulțu ptr rrrevenire
ela