sem voltar. nunca

cu pagină, ne privim viața, dragostea. devenim cititori raționali cu amintiri din \"povestea de atunci\", fără să schimbăm nimic, fără întoarcere cât mai departe de omul din noi;
ne aducem aminte de lucrurile simple și adevărate tot mai puțin
o filă din viața ta, o filă din viața noastră a tuturor, spectatori ai propriei noatre lumi
cu plăcerea lecturii,
cn

m-a uns la suflet tonul grav, rilkean, al poemului
\"o cădere vine în locul florii\"

stranie schimbarea de registru de la \"ceva nedefinit și fără liniște\" la \"altă liniște fără sfârșit\", balans între treapădul criant al vieții și mortificarea în coconul poeziei

e plăcut să citești un poem bine șlefuit, în care simți forța creatoare condensată în tușe și nuanțe
îmi amintește de Musashi al lui Yoshikawa, care descoperă că forța mentală ce se exprimase în aranjarea unui bol cu flori era similară forței sale de samurai

simplitatea rămâne, așa cum și tu rămâi una dintre poetele mele preferate

carmen, doar prin rememorare ne putem (re)întoarce în poveștile de atunci. lucrurile simple sunt dificil de atins, de păstrat.

anghel, stranietatea poate vine din liniște, sau din fără sfârșit, sau din nedefinit. sau e straniu fiindcă așa sunt căderile ce vin în locul florilor. și asta nu e simplu de cele mai multe ori.

ela