Poezie
vegetația luxuriantă a căderii
1 min lectură·
Mediu
mergem lent
mergem tot mai tăcuți mâinile despart continuu
vegetații luxuriante
trecem prin ele indiferenți trecem prin sudul pământului
fără să ne mai întoarcem spre oamenii-lemn
cad peste noi colibri cad cumva din același arbore
ploaia unei veri neatinse
ploaia chemată de ochii tăi închiși
despică tulpini despică ierburile înalte ale dorinței
plantele mă taie nu simt nimic
palma ta acoperă fiecare tăietură o șterge
mergem îngândurați mergem așa mai departe
plantele îmi rănesc genunchii pântecul umerii
pe tine nu te ating
se încolăcesc rădăcinile mă strâng mă sufocă
gleznele îmi devin fluide
brațul tău se pierde printre flori carnivore
mă tem mă tem mă tem
doar eu îmi aud căderea în spirală
075.041
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “vegetația luxuriantă a căderii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1732444/vegetatia-luxurianta-a-caderiiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLMLmircea lacatus✓in padurea aceea tropicala vei gasi desigur orasul ascuns si vei ajungea teafara la templu unde pe o lespede grea te vei lasa moale sacrificandu-te unui zeu necunoscut:)
0
IFscrisul tinde in unele locuri spre o imagistica blandiana, cu un defasaj stilistic, mai descriptiv la dv
0
ELMircea, o să încerc să ating pragul templului, înainte ca ultimul meu pas să fie căderea.
Ioan, aici s-a desfășurat totul pe firul unui vis, e al meu și atât. Nu am stilul nimănui. Din păcate, sau din fericire.
Mulțumesc
Ela
Ioan, aici s-a desfășurat totul pe firul unui vis, e al meu și atât. Nu am stilul nimănui. Din păcate, sau din fericire.
Mulțumesc
Ela
0
GPde-aș fi o floare carnivoră,
aș devora până la os
poema ta, cam ierbivoră,
pierdută-n sudul tenebros.
cu respect,
Pașa
aș devora până la os
poema ta, cam ierbivoră,
pierdută-n sudul tenebros.
cu respect,
Pașa
0
ELtu nu ești plantă carnivoră
și nici a devora nu poți
decât o lume într-o oră
când scrii agale despre sorți
mulțam și eu,
Ela
și nici a devora nu poți
decât o lume într-o oră
când scrii agale despre sorți
mulțam și eu,
Ela
0
VMDistincție acordată
Acesta este unul din poemele mai limpezi și mai frumoase ale poetei.Exploratori ai existenței, pasageri prin ținuturi obstaculante, poeta urmată de dublul ei protector, recrează prin experimentare directă și suferință un peisaj fantastic dar, torturant.Se întâmplă că depășind măsura îndrăznelii ființa să rămână deodată singură, presupunem -chiar în mijlocul mulțimii, și să fie cuprinsă de teama existențială copleșitoare când \"doar eu îmi aud căderea în spirală\".Iată până unde ajunge spiritul cercetător al sinelui uman, această poetă cu operă distinctă.Merită să fie crezută pe cuvânt,dar și re-luate spre lectură poemele proprii, spre aplicată cunoaștere.
0
ELMulțumesc. Sper să fiu cât mai spre limpezire și deschidere de praguri. Și, reluând cele scrise trăind - dar și cele trăite scriind, să îmi amintesc mereu să urc, prelucrând ceea ce anterior a fost treaptă.
Ela
Ela
0