sounds of segovia

ce frumos este sa calatoresti prin vise,fie ele si ale unui copil orb.
si ce curata este p a s i u n e a lipsita de orice alt atribut ce ar fi de prisos

iar uniunea, tunelul inspre celalalt, superba metafora.
p.s: te simti mai bine?
Te bash (te pup pe macedoneste)
Nancy

asculți vocalele invers, ca și cum visul s-ar derula dispre ochi spre suflet, și atunci tot ce rămâne este pasiunea decantată, într-o stare de martie-bine, mai va veni și el, nu știm câte tuneluri mai sutn de trecut, niciodată nu știm.
Gracias. :)

Ela

Un copil orb visează de două ori mai mult decît un văzător.Este ca într-o poveste cu surprize.Închi ochii,număr pînă la primul...tunel.Omul...n-a venit.Așa mai departe prin cîteva tuneluri...Sunetul lui Segovia asigură ritmul sacadat al întregii așteptări,a întregii zvîrcoliri.Avînd o anume monotonie pe fond,poți să te cufunzi într-un somn andaluz.abeneficiul este mare-poți visa de două ori mai mult.
Gelu Bogdan

Se pare că atingerea vocalelor în sens invers, dă o stare de început, de timp în care poezia se naște din okeanos, odată cu spiritul omului-piramidă. Trecând prin tunel, unii se înfricoșează, alții descoperă visul - da, de două ori parcurs - al copilului orb. Ești un bun tălmaci, mulțumesc.

Ela

Vocalele emit căldură, dar consoanele reprezintă liantul care le susține, deci nu le putem submina valoarea. Vocalele au puritate. Consoanele sunt entități aparte dar fără vocale sunt sterpe nu au valoare, deci puritatea le leagă;prin vocale indiferent în ce ordine se scurg ele.
Lucian

Mulțumesc, această arhitecură sobnoră îți este cunoscută, pe toate gamele ei, în diez de suflet. Am parcurs, cumva într-un balansoar al vocalelor, cu un suport de lemn de cireș, din cel în care se sculptează viorile, consoanele, pe rând.

Ela

scuze: arhitectură sonoră (consoanele astea, un t minus, un b plus) :)