Poezie
Des-cumpănire
din seria \"Ora de santal\"
1 min lectură·
Mediu
e numai o toamnă nu are rost să o număr
e numai viața cu ghearele ei
dezamăgirea vine tiptil crezând că nu o auzi
panteră înfometată
și nu mă pot lăsa pradă ușoară ei
am ales acum să nu-i mai fiu ospăț
între timp am înțeles nimic nu te atinge
decât atunci când te lași atins
mâine voi râde și de această întâmplare
decorată în cruce cu rubine
omul acela a lăsat în prea multe locuri
câte o frângere
și îi vine din urmă trecutul
am două lucruri uitate în apele arse
umărul pe care nu a zgâriat
numele altei femei
și degetele care îi frământau destinul
până la firul necunoașterii
la miezul nopții îmi voi auzi ceasul
bătând ora
ultimelor pierderi
064.003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Des-cumpănire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/150966/des-cumpanireComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Măi, când ești născut toamna și în cumpănă, cred că mai numeri toamne si des-cumpănești cumva. yang-ul are și el un rost. Aici, însă nu pot scrie smaralad sau altceva, fiindcă e numai și numai rubin. Cât despre bolero, Ravel, da. În rest, nu confundăm cumpenele. Fiecare cu fântâna lui.
Variațiunile sunt pe ora de santal.
Ela
Variațiunile sunt pe ora de santal.
Ela
0
BR
Gasesc aici o fina sensibilitate la grotesc, la tenebrosul si fatalitatile din viata. Golurile din lucruri se descopera usor in clipele de des-cumpanire, inconsistenta lucrurilor, formele evanescente ale lumii inconjuratoare si despartirile dureroase, as continua.
In aceasta directie a imaginarului exista mereu o descumpanire, o prabusire, o coborare a spiritualului pana la limita de jos a suportabilului.
Nu ai nici o cale de salvare .
In aceasta directie a imaginarului exista mereu o descumpanire, o prabusire, o coborare a spiritualului pana la limita de jos a suportabilului.
Nu ai nici o cale de salvare .
0
Atunci când ceea ce transmit printr-un text este recepționat de un cititor cel puțin cu asemenea fidelitate, nu pot să nu apreciez cititorul, fiindcă esențială este întâlnirea printre și în sensuri. Finalul comentariului mă face să răspund la întrebare, cumva, pe scurt, așa cum am scris și în versuri:
între timp am înțeles nimic nu te atinge
decât atunci când te lași atins
mâine voi râde și de această întâmplare
Și totuși, remarca ta m-a făcut să zâmbesc, amintitndu-mi de un film: de viață scapă cine poate.
Ela
între timp am înțeles nimic nu te atinge
decât atunci când te lași atins
mâine voi râde și de această întâmplare
Și totuși, remarca ta m-a făcut să zâmbesc, amintitndu-mi de un film: de viață scapă cine poate.
Ela
0
mi-a placut poemul tau foarte mult. nu-ti pot explica de ce pt ca ar insemna sa stri cu desavarsire ce-am sintit in momentul in care l-am citit.intre timp atingerea e la locul ei in mana ta.papa ne mai citim
0
Faptul că ai simțit ce pulsează intens în acest poem este îndeajuns. Explicațiile, motivele, de multe ori nu sunt necesare. Știi ce spunea în \"Micul prinț\", Saint-Exupery: \"Numai oamenii mari au nevoie de explicații.\" te mai aștept acolo unde stările rezonează și nu numai.
Ela
Ela
0

Bobadil.