No more words

Cred ca... de fapt, ce zici Bobadile, e sigur primul text care vine cu dedicatie asa, pe fata, pentru moaca ta de cascaval, ultima speranta a gustului dupa modelul dictonului cu gaina batrana (ne-aviara, sigur!) face supa buna. Si imi este cu atat mai greu cu cat vad ca aici Ela scrie chiar \"cuvinte potrivite\" sa inteleg (si sa accept, eu fiind doar un nimic cu ochi de pe care cobor ochelarii) de unde a rasarit aceasta intamplare.
Pai sa va zic ce cred eu: Ela, zice asa:
\"o pagină ține loc de patul cuvintelor
si inca
\"nu mai inventez sinonime pentru tine\"
asta e ceva care-mi aminteste de dilema dilemelor in materie de sinonimie, nu stiu daca e momentul sau locul sa zic asta dar... what a hell...
Cuvintele tale sunt frumoase ca sufletul Ela, iar eu ma fac mic, atat cat ii sta bine unei surse... de inspiratie, desigur.
Cred ca fara subtitlu poemul acesta trebuie sa traiasca pe mai departe... parerea mea, de aici, din subtitlu :-)
Bobadil.

Întâi o să-l rog pe Bobadil să-și retragă cuvintele adresate lui Andu, pretenașul meu, și-abia apoi voi face o vrajă să trăiescă poemul acesta pe mai departe. ;) Și e o schiță abia, doar o schiță de poem, fără o măsură anume. Inspirația la mine este, din fericire, dar tehnica mă omoară. ;)) Gracias.

Ela

e sweet.
mi-a plăcut \"tu mi-ai luat în fiecare anotimp violetul\"
\"îți par o simplitate abia trăindă\" mi se pare puțin cam prea sweet. dar evident că îmi dau și eu cu părerea doar.
chestia cu \"patul cuvintelor\" e însă cam kinky. dar cred că e din cauza toamnei

Oricat ar fi de lipsita de sens- vanarea de vant, are si ea legile ei. Negru sobolan+Argintiu isian=o culoare taman potivita cu roz. Alaturam putin verde, nular alb, albastru peruzea si dam stralucire unei noi dimineti.
http://www.art.com/asp/sp-asp/_/PD--10055030/SP--A/IGID--1287423/Vogue_Autumn_Fuchsia\'_August_1957_(cover).htm?sOrig=CAT&sOrigID=20122&ui=C5E7F7F7928744FD9FFC58E553DB8202
Comanda ferma: 1000 de versuri lumina.

Ela,
Iarta-ma, commul de mai sus era pentru Gabriela.
Din viteza l-am pus pe pagina ta, pe care am tot revenit fara sa indraznesc sa cuvant. Acum daca a fost sa se intample, inseaman ca are sens...
pentru tine eu nu pot scrie oricum
o pagină ține loc de patul cuvintelor
m-aș picta ca-ntotdeauna într-o acuarelă
din toate nuanțele mele
tu însă mă recunoști sub toate chipurile
în care n-am apărut vreodată
de mă învârt în jurul tău
râzi șăgalnic ca și cum aș face o vrajă
Aud la un colt de stada, undeva in dubrovnick, o flasneta invartind un tangou la Paris...:). Las commul, iau commul, raman amandoua... si surasul in plina toamna si scuzele.

Virgil, good words, dar Bobadil e inspirația! E un amestec aici din toate cele de tine sesizate (swet, kinky and raffinament), special ales pentru ca poemul să aibă toate aromele, fiindcă Andu le merită, mai ales că e toamnă și fiindcă fără violet nu se poate asculta octombrie. Mulțumesc pentru semne, tu știi mereu unde să le așezi.

Carmen, cum eu ador actele ratate tocmai fiindcă au o semnificație inconștientă, comentariile de mai sus le consider asociate liber și atunci trebuie să recunosc și că îmi place că ești en vogue atunci când îmi lași aici o imagine din Dubrovnik. De unde știai? Hm... Mă pui pe gânduri. ;)

Ela

Oricui i-ar fi dedicată poezia, ea poartă amprenta unei șoapte inconfundabile într-un anotimp violet. Mă învârt în cercurile transparente ale versurilor tale și îmi place!

Eu dedic prietenilor sau/si aniversatilor; cind este personal, scriu la personale, cind este taina, nu scriu deloc. Eu am multe sfere transparente, in violet intotdeana este doar spiritual. Ma bucur ca tu ti-ai dat seama ca daca era sa fie ceva ascuns, raminea ascuns. Multumesc.