Poezie
de_vidare
1 min lectură·
Mediu
ceva a rămas agățat
de culoarea ochilor, a covorului
de mâna care a turnat vin în pahare
de cuvintele aruncate pe gresie
de umbre
ceva s-a așezat pe coloană
mici bolovănișuri printre vertebre
care făceau, împreună, o altă coloană
a celui ce nu o are
nu a avut-o nicicând întreagă
și nu e doar vina lui
ca să poți simți cu adevărat
vidul nu ar trebui să fie mai înalt
decât vertebrele sau sufletul
sau corpul din care ai plecat
dacă e cu un nanometru peste
atunci nu mai e loc, nici timp
de reverberația trăirilor
ești înstăpânit de goluri
de vidul de dincolo de goluri
de aceea am știut:
oricât suflu i-aș da
nu ar face decât să ascundă
neviața din el, materia care
nu a fost niciodată acolo
n-a fost ființă
ceva a rămas agățat
de inelarul meu atunci când
am pus cheia într-o casetă
păzită de fetița din sârmă aurie
să o păstrez pentru spațiile
și oamenii vii, doar vii
033.903
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “de_vidare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13925509/devidareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSExcelente strofa intai si cea ultima. Pentru ca i-am simtit destul de acut mesajul, mi se pare o impietate sa-i ating continutul prin alte comentarii. Inceputul te prinde, iar sfarsitul ii da o neasteptata frumusete retroactiva.
0
ELexista chei pentru orice incuietoare si mereu o fetita de sarma aurie care le pasteaza. indiferen ce e pastrat acolo, undeva.
multumesc amandurora ptr semn,
ela
multumesc amandurora ptr semn,
ela
0
e