Poezie
desfacere
1 min lectură·
Mediu
să curgă fluidul din vertebră în vertebră fără ace și puncții, în loc de nitroglicerină un copil de zăpadă, chiar dacă nu ar fi niciun cordon de tăiat, ochii i-ar fi stinși, inima i s-ar ascunde sub sănii, ar fi mai bine așa, topirea ar începe exact când durerea ar urca
între tăcerile din sânge și tăcerile din apă să mergi invers, zăpada e singura materie pe care urmele sunt inutile și nici pământul de sub ea nu cere mai mult, cum nici dragostea care se îngroapă sub albul impur, cu mâinile înghețate, când bărbatul și femeia ies din corp, din carnea linsă de cățelandri, și se duc, se pierd
să fie pântecul plin, zeci de mâini să îl zbuciume, să-l întoarcă spre capătul iernii, din el ar ieși într-o dimineață fetuși orbi, sub aceleași zăpezi ar crește și ar însori când li s-ar tăia nodurile, fără nume și fără chip nu ar fi hrăniți, dar ei tot ar iubi mâna care i-a dezlegat
086.750
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 3
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “desfacere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13918912/desfacereComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
..primeste...
0
Ce imaginatie cosmarica ai, Ela! Fara intriga. Spun, fara a taia firul in 4.
\"carnea linsă de cățelandrii\" - de aici ar cam trebui de omis un \"i\".
\"carnea linsă de cățelandrii\" - de aici ar cam trebui de omis un \"i\".
0
frumoasa desfacerea asta de sacre legaturi, si succesiunea imagistica din vertebra in vertebra, dar imi suna mai bine
topirea ar începe exact când durerea urcă
bonne chance
topirea ar începe exact când durerea urcă
bonne chance
0
o adevarata \"complainte\" tulbure,dicata de semnele vietii,de suferinte misterioase,fascinante care sunt în cotrelatie fuzionala cu atorul:\"sa curga fluidul\".../\"între tacerile din sânge si tacerile din apa\"/.../\"când barbatul si femeia ies din corp, din carnea linsa de catelandri,si se duc ,se pierd...\"
linitea boreala a acestui poem liturgic atinge nivelul meditatiei si invocatiei pure:\"sa fiepântecul plin,zeci de mâini sa îl zbuciume\"...
linitea boreala a acestui poem liturgic atinge nivelul meditatiei si invocatiei pure:\"sa fiepântecul plin,zeci de mâini sa îl zbuciume\"...
0
ca ~ de fiecare data cand citesc poeziile tale, ela, ma mir si ma minunez cum poti tu sa \'desenezi\' imagini care sa fie mai clare decat daca ai fi fost la ora de desen tehnic...
m-a impresionat acea curgere a fluidelor fara punctii si fara ace, si finalul cu fetusii orbi care iubesc mana ce i-a dezlegat... cu mica mentiune ca, nu-stiu-de-ce, atunci cand am citit ultimul paragraf, am vazut acei fetusi ca pe niste catelusi (pot sa-ti zic si culoarea... :) ) cu ochii lipiti si cu coditele mici si subtiri incercand sa se obisnuiasca in noul mediu mult mai ostil decat precedenttul...
asa am \'vazut\' eu...
si mi-a placut!
m-a impresionat acea curgere a fluidelor fara punctii si fara ace, si finalul cu fetusii orbi care iubesc mana ce i-a dezlegat... cu mica mentiune ca, nu-stiu-de-ce, atunci cand am citit ultimul paragraf, am vazut acei fetusi ca pe niste catelusi (pot sa-ti zic si culoarea... :) ) cu ochii lipiti si cu coditele mici si subtiri incercand sa se obisnuiasca in noul mediu mult mai ostil decat precedenttul...
asa am \'vazut\' eu...
si mi-a placut!
0
imagini dezgustătoare care sufocă ideea de poezie. fetușii orbi, această bolboroseală a mâinilor care umbă prin pântece, sângele, cordoanele tăiate, cățelandrii care ling carnea, lasă în urmă detașat scopul scriiturii. adică dacă autoarea a vrut orice altceva decât să îngrozească, nu a reușit...
toate într-o liniște, într-adevăr, una bolnavă, cred...
toate într-o liniște, într-adevăr, una bolnavă, cred...
0
diana, acolo unde contorsiunile se proiecteaza, nici albul pur nu mai are sens
silvia, literarul chiar face diferenta intre real si imaginar
ecaterina, legaturile sacre nu se pot desface, doar cele care de fapt nu au existat niciodata, cele incercate
angela, cred ca a iesit mai liturgic decat imaginam sau decat era intentia, sau poate ca e doar un cant care se aude dincolo de orice
anca, este insesizabila la un moment dat tusha pe care o trasezi intre tehnic si artistic sau intre celulele prin care trec fluide vitale/letale
costin, autoarea nu a intentionat nicio groznicie, iar linistea nu poate fi bolnava, chiar nu (sau autoarea cel putin nu o simte/traieste pe pamantul asta asa)
silvia, literarul chiar face diferenta intre real si imaginar
ecaterina, legaturile sacre nu se pot desface, doar cele care de fapt nu au existat niciodata, cele incercate
angela, cred ca a iesit mai liturgic decat imaginam sau decat era intentia, sau poate ca e doar un cant care se aude dincolo de orice
anca, este insesizabila la un moment dat tusha pe care o trasezi intre tehnic si artistic sau intre celulele prin care trec fluide vitale/letale
costin, autoarea nu a intentionat nicio groznicie, iar linistea nu poate fi bolnava, chiar nu (sau autoarea cel putin nu o simte/traieste pe pamantul asta asa)
0

Gand bun!