printre crini se întâmplă o singură moarte

Textul este foarte profund. Mie mi se pare că vorba aici de o exorcizare a spaimelor existențiale prin împăcarea cu destinul, cu viața, și prin întoarcerea la starea adamică și la increat. Prin tema întoarcerii la origini, versurile amintesc, din nou, de ,,Pescarul Amin\'\', pe care cred că l-ai citit, și de foarte frumoasele stihuri ale lui Blaga: ,,În somn sângele meu ca un val / se trage din mine / înapoi în părinți\'\'. Din poemul tău aș remarca, în mod deosebit ,,până ce sunetele coboară prin inima abia palpitând\'\'. Cu simpatie, Petru.

O legătură embrionară între viața carnală și sentimentul morții. Pentru că nu există moarte.Există doar un sentiment de spaimă, care se transformă în cuvinte. Legat de \"pântecul plin de memorii\" prin cordonul ombilical ca o legătură între două țărmuri. Unul de noapte, unde visele sunt prizoniere și celălalt de zi unde afli că există vise. Mi-ar place să continui dar vreau să analizez mai atent ce se află sub coaja de ou. Voi reveni!

Petru, tare bine ai înscris aici acel citat din Blaga, te-aș ruga să îmi permiți să îl alătur ca motto la această poezie, fiindcă asta este esența ei, Blaga a spus în 3 versuri o istorie grea a fiecărui arbore de suflet în care ne naștem.

Cătălin, între două landuri întotdeauna există și spaima, și liniștea de nespus. Pântecul plin de memorii și legătura de viațășimoarte sunt cele care transmit originarul, primordialul și tot ce nu vom putea ști sau rememora vreodată.

Mulțumesc frumos, Ela

Ella,
Poți folosi, dacă dorești, citatul din Blaga drept motto la poezia ta.
Scuze pentru întârziere.
Cu toată simpatia,
Petru