un fir de apă dulce, un fir de tăcere la sfârșit

un text cursiv, bun de recitat, de citit cu voce tare pentru tine, pentru a-l pătrunde. Și, parcă ai dori să-l cînți. Văd lejeritatea de dincolo de cuvinte, mîna formată pentru a reda cu acuratețe. Și rețin, ca pentru a cita:\"patru generații înlănțuite au trecut atunci prin tunelul de os/al vertebrelor\". Mi-a făcut plăcere, un bun poem.
LIM.

Da, nu știu nici eu de ce, dar e una din poeziile pe care le-am citit cu voce tare după ce am scris-o. Pesemne duce mai mult spre cântare sau e un cântec sub cuvintele ei. Mulțumesc.
Ela

Mi-a plăcut poemul, mai ales finalul ,,lișițele au adormit/din plasa de tăcere la care țeși întruna/rămâne un fir îndeajuns de lung pentru orice sfârșit\'\'. E în el o incantație a liniștii, ceva care te învăluie ca într-o vrajă și în care te pierzi treptat, ,,ai fi alunecat în adânc, te-ai fi lăsat până la capăt\'\', cum spui tu mai sus. Poemul îmi amintește, într-un anume sens, de ,,Pescarul Amin\'\' al lui Voiculescu. Cu stimă, P. D.

da, e o vrajă, cred că o liniște a apelor între noapte și zi, când lumina abia rupe întunericul și ai sentimentul că acolo, între ape, este totul numai vibrație, sunet și așa începe viața. mulțumesc.
ela

Ela, o singura propozitie, nu ma deranjeaza, dar parca ma fixeaza prea tare in real : \"să încaleci pe marginea șalupei\"

Parca mai mult imi spune vrsul:

\"să râzi, să nu te sprijini de nimic
în mijlocul apelor dulci, libertatea asta
e ultima ta imprudență\"


Poemul oricum este fain! imi placu bata-ma!

versul...

apăi, exact acela și e musai să fie colo, mai ales să înceapă așa: fiindcă fixarea aceea necesară în real face posibilă apoi țâșnirea, forța înotului, galopului, zborului, dragostei. bătăi nu dăm decât din copituțe!
mulțumesc, ela