Multimedia
Ernesto Sábato - ultimul suflu - 30 aprilie 2011
24 iunie 1911 - 30 aprilie 2011
1 min lectură·
Mediu
Întristare. O Căutare la nesfârșit de suflete-spirite înalte. Ernesto Sábato s-a stins ieri dimineață.
Printre ”eroi și morminte”, străbate ”tunelul” și ne rămâne Lumina lui, cea dintre ”scris și sânge”.
“Adesea, mi se pare că nimic nu are sens. Ne naștem în dureri pe o planetă minusculă, care aleargă spre neant de milioane de ani, creștem, luptăm, ne îmbolnăvim, suferim, îi facem și pe alții să sufere, strigăm, murim, mor și vin alții pentru a prelua de la cap această comedie fără rost.
Am început să mă gândesc la ideea inutilității. Să fie oare viața noastră, în întregime, doar un strigăt anonim într-un pustiu de aștri indiferenți?
I-am explicat că lumea e o simfonie, dar Dumnezeu cântă după ureche.
Criza de ideal este pentru o societate ceea ce pentru un individ reprezintă sfârșitul adolescenței.
Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase și realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care, în viețile și operele lor, ating bucăți din Absolut, care ne ajută să suportăm realitățile dezgustătoare.
În lumina judecății, viața apare ca un lung coșmar din care omul se poate elibera prin moarte, adică printr-un fel de trezire”.
Ernesto Sábato
Printre ”eroi și morminte”, străbate ”tunelul” și ne rămâne Lumina lui, cea dintre ”scris și sânge”.
“Adesea, mi se pare că nimic nu are sens. Ne naștem în dureri pe o planetă minusculă, care aleargă spre neant de milioane de ani, creștem, luptăm, ne îmbolnăvim, suferim, îi facem și pe alții să sufere, strigăm, murim, mor și vin alții pentru a prelua de la cap această comedie fără rost.
Am început să mă gândesc la ideea inutilității. Să fie oare viața noastră, în întregime, doar un strigăt anonim într-un pustiu de aștri indiferenți?
I-am explicat că lumea e o simfonie, dar Dumnezeu cântă după ureche.
Criza de ideal este pentru o societate ceea ce pentru un individ reprezintă sfârșitul adolescenței.
Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase și realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care, în viețile și operele lor, ating bucăți din Absolut, care ne ajută să suportăm realitățile dezgustătoare.
În lumina judecății, viața apare ca un lung coșmar din care omul se poate elibera prin moarte, adică printr-un fel de trezire”.
Ernesto Sábato
0311.724
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Multimedia
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Ernesto Sábato - ultimul suflu - 30 aprilie 2011.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/multimedia/13978950/ernesto-sabato-ultimul-suflu-30-aprilie-2011Comentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LADistincție acordată
LALeonard Ancuta✓da, ar mai fi avut putin si tunelul lui Sabato ar fi masurat 100 de ani. as apune chiar direct proportional cu valoarea trairilor avute in acest intermezzo pe pamant. la mine au ajuns suficiente incat sa ma bucur ca a trecut destul de aproape de mine inbcat sa-i aud gandurile. drum bun, ne vom revedea.
0
OAcu adevărat. doctor în fizică, prozator și eseist, în 24 iulie a.c. ar fi atins centenarul.
Și oamenii mari respectă aceleași reguli universale.
\"dar Dumnezeu cântă după ureche.\"!
Ottilia Ardeleanu
Și oamenii mari respectă aceleași reguli universale.
\"dar Dumnezeu cântă după ureche.\"!
Ottilia Ardeleanu
0
IPpoate că-n cele din urmă
se simte ceva
incep comentariul acesta cu un motto de amphiteatru \"se bate apa-n piua prin cuvinte,/la fapte insa, n-aveti calareti\"
Dau o fila, cu multi ani in urma, si zic: Partea aceasta, Batrane, cand ti-am povestit-o, ai spus ca-i exagerare. Uite ca azi, la curs, nu-si aducea nimeni aminte de Tunelul si nici de Inainte de tacere. Ce sa vorbim despre celelalte, sau de discutiile tale cu Borges. Im prima noastra intalnire-mi spuneai: priveste aici si spune-mi ce vezi.
http://community.webshots.com/photo/fullsize/2393111500105192892gRzRzK
La prima noastra intalnire, te-am intrebat si-ai raspuns: \"In final a murit ca un caine; l-a gasit gradinarul intr-o zi, asezat pe un pat, cu un pantof in mana. Nu vom sti niciodata spre ce zari o pornea in aceasta ultima zi de singuratate\"
M-ai rugat sa nu-i spunem numele, pana nu pleci tu undeva, de unde-o sa-mi spui daca da sau nu. Am ras amandoi, am inchinat din rezerva \"cafenelei\" si-am golit deodata paharul. Necunoscut de la masa noastra, cu o umbrela si-o stela, si-a cerut scuze ca n-a cerut voie, dar n-a gasit alte scaune mai libere ca cele de langa noi. Parea ca vrea sa-i cumparam tacerea cu \"o tarie\". Ca sa fie mai credibil, a deschis umbrela, si ne-a aratat ce mult am deteriorat noi taina acelei umbrele si cum au ratacit, in tentatia labirintului, ei. S-a ridicat brusc si-n momentul in care usa se trantea-n nasdul nostru a spus: pe constinta voastra stau rastignirea si George Vasilievici. Tu, aproape orb, eu aproape surd, n-am inteles ce-a spus.
Te-ai ridicat sa mergi dupa El. Te-am linistit cu o replica de azi:
\"se bate apa-n piua prin cuvinte,
la fapte insa, n-aveti calareti\"
trec peste suferinte
uit toate minunile
si ma opresc aici
unde-ai vrut tu
cautati si interpretati portativul
cuvintele tale au ramas la mine
cantecul este-n interior
\"Să inchinăm pentru tot ceea ce se pierde și se regăsește:
libertatea, legăturile, bucuria și mângâierea neștiută
care ne duce la propria căutare prin lume (Inainte de tacere, p185)
......................................
Numai cine va fi capabil să incarneze utopia
va fi apt pentru bătălia decisivă,
aceea de a recupera partea de umanitate
pe care am pierdut-o\"
și uite așa
cărarea pierdută-i
îmbrăcată-n jumătătile inegale
cărarea și umanitatea
pe care le-am pierdut
se simte ceva
incep comentariul acesta cu un motto de amphiteatru \"se bate apa-n piua prin cuvinte,/la fapte insa, n-aveti calareti\"
Dau o fila, cu multi ani in urma, si zic: Partea aceasta, Batrane, cand ti-am povestit-o, ai spus ca-i exagerare. Uite ca azi, la curs, nu-si aducea nimeni aminte de Tunelul si nici de Inainte de tacere. Ce sa vorbim despre celelalte, sau de discutiile tale cu Borges. Im prima noastra intalnire-mi spuneai: priveste aici si spune-mi ce vezi.
http://community.webshots.com/photo/fullsize/2393111500105192892gRzRzK
La prima noastra intalnire, te-am intrebat si-ai raspuns: \"In final a murit ca un caine; l-a gasit gradinarul intr-o zi, asezat pe un pat, cu un pantof in mana. Nu vom sti niciodata spre ce zari o pornea in aceasta ultima zi de singuratate\"
M-ai rugat sa nu-i spunem numele, pana nu pleci tu undeva, de unde-o sa-mi spui daca da sau nu. Am ras amandoi, am inchinat din rezerva \"cafenelei\" si-am golit deodata paharul. Necunoscut de la masa noastra, cu o umbrela si-o stela, si-a cerut scuze ca n-a cerut voie, dar n-a gasit alte scaune mai libere ca cele de langa noi. Parea ca vrea sa-i cumparam tacerea cu \"o tarie\". Ca sa fie mai credibil, a deschis umbrela, si ne-a aratat ce mult am deteriorat noi taina acelei umbrele si cum au ratacit, in tentatia labirintului, ei. S-a ridicat brusc si-n momentul in care usa se trantea-n nasdul nostru a spus: pe constinta voastra stau rastignirea si George Vasilievici. Tu, aproape orb, eu aproape surd, n-am inteles ce-a spus.
Te-ai ridicat sa mergi dupa El. Te-am linistit cu o replica de azi:
\"se bate apa-n piua prin cuvinte,
la fapte insa, n-aveti calareti\"
trec peste suferinte
uit toate minunile
si ma opresc aici
unde-ai vrut tu
cautati si interpretati portativul
cuvintele tale au ramas la mine
cantecul este-n interior
\"Să inchinăm pentru tot ceea ce se pierde și se regăsește:
libertatea, legăturile, bucuria și mângâierea neștiută
care ne duce la propria căutare prin lume (Inainte de tacere, p185)
......................................
Numai cine va fi capabil să incarneze utopia
va fi apt pentru bătălia decisivă,
aceea de a recupera partea de umanitate
pe care am pierdut-o\"
și uite așa
cărarea pierdută-i
îmbrăcată-n jumătătile inegale
cărarea și umanitatea
pe care le-am pierdut
0