amintire vernil

nu mai știu dacă adăposteai vântul arșița de gheață a iernii îmi amintesc de tine în vernil privirea ta parcă din totdeauna plecată spre mine mă-nlănțuiai cu mituri eu îmi doream o frumusețe simplă mici încireșări și nesfârșit destinul nu sunt ofelie îmi amintesc uneori cum dormi fără mine eu veghea dinspre versurile tale neîndrăznind să-nchid ochii știam că îmi dispari literă cu literă nu cred că mi-ai lăsat salvia buzelor pe linia nopții poate doar un luciu veșnic undeva în locul unui semn de noroc mai cântă-mi când nu ești mă ascult doar prin tine astăzi