Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Apariție (12)

(douăsprezece poeme dinspre violet)

1 min lectură·
Mediu
tăcere încă aparținem unui pământ fără axul eternității
timpul piramidal este egal cu aceeași cădere liberă în suspendare
viața se uită la noi cu ochii închiși când ne naștem zvâcnind
are într-un fel arta de a vindeca fără mâinile vraciului orice rană făcută de chipul omului


tăcere ești un templu al stărilor permanente în care îmi descalț cuvintele
le șterg de noroi și frunze și priviri înveninate
cuvinte-coloane ce nasc sfârșituri doar începând să se nască pios


tăcere poemele tale au învățat mersul pe jos al îngerilor
eu îți las numai cetatea sau începutul luminilor



\"Image



Foto: \"Coloanele sprijin în lumini\", Mont Saint-Michel (lnp)
023.242
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
103
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “Apariție (12).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/134839/aparitie-12

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

iata ca am ajuns cu contrele la finis,
asa cum ti-am promis fara discernamant in axul eternitatii
agonistii se uita la noi cum ne contram reciproc
si au intr-un fel impresia ca eu sunt dus cu pluta rau

de azi tacere scrie pe mine, pe fruntea mea descaltata de ganduri
de atata caldura mi-a transpirat creierul si s-a molesit
si il sterg usor,facandu-mi o spalare de creier

tacere imi este numele de scena cand ma prezint ingerilor
prost dispus si fara chef de harjoana
eu iti las numai contrele sa vorbeasca pana voi bodogani iar
nemultumit de nivelul meu social si personal :))


0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Cu pluta sau nu, uite ce de vorbe, ce de pareri, ce de bodoganeala suparacioasa aici. Cineva ori a pus sare pe codita, ori esti ars si caniculat. Dar continua contrele acolo, ca vedem noi cine si de ce se ia de contre! Eh, arsita asta!

D, D
0