Eduard Țone

Evident, trebuie sa fac o rectificare in titlul comm-ului de mai sus. Era: Iarna, acest cal troian al verii! :-) Scuze!

Buuun, am ajuns la gâze si la \"Terminatorul\" lor. :-) Partea bună e că spiridușul tău e cooperant. Adică... ok, chiar dacă e un pic războinic, după ce înțelege cum stă treaba, cu toata domnia lui de tărâm \"dintre\", devine docil.
Îmi amintește un pic de Micul Prinț spiridușul tău. Așa că... mă așez cuminte în fotoliu și aștept continuarea. Să nu care cumva să ne spui \"noapte bună\"! :-)

Într-adevar: lanul de florea soarelui pozat din spate, superbă imagine, prinsă ca într-un căuș sau ca într-un vârtej, cine mai știe, \"pe deasupra peliculei subțire de vis nu mai știam încotro au pornit toți ceilalți...\"

Am lăsat mult în spate \"hm\"-ul de acum câteva zile și deschid ochii larg spre grădina ta cu flori. Descopăr nu numai un spiriduș care a fost (bine) educat ci și o nouă Elenă, altfel decât până acum. Ironia lasă loc sensibilității; te relaxezi, zâmbești, te joci, aproape că sunt sigur: spiridușul te va învăța descântecul acela iar curcubeul, neobișnuitul curcubeu, începe deja să-ți poarte culorile peste chip.
Hai să vedem cum e și cu gâzele!!! :-)

Elia, nu sint un poet. Din pacate. Sau... din fericire, cine stie?
Dupa cosmar zimbesti la gindul ca a fost, totusi, un cosmar. Cred ca poezia asta e \"rotunda\" intr-un fel, crede-ma, acum o redescopar si eu cu adevarat. La cit e de veche... :-)
Dar cred ca ramin la proza. ;-)
Multzam de trecere, te-astept cu placere de fiecare data!

* Nicoleta - Copilul a devenit de mult adult, dar, intr-adevar, perioada aceea revine din cind in cind, cu tandrete. Si zici ca si voi asteptati bluesurile, nu? ;-)
* Lucian - Si daca ar trebui sa filtram la maxim hdd-ul nostru? Am pastra mai multe lucruri de atunci sau am face loc pentru amintirile din viitor? Zau ca as fi scris toata noaptea la textul asta, m-am oprit insa la timp! :-)) Multumesc pentru steluta!
* Elia - Nu-i asa ca acum zabovesti mai mult asupra fotografiilor alb-negru? Nu-i asa ca daca ele mai au si acei \"zimti\" cu care se taiau pe vremuri sint cu atit mai minunate? :-)
* Ela - Masina timpului exista. Din cind in cind ne urcam in ea si acceleram pina cind parcam printre amintirile care ne-au facut viata atit de vie.
* Adrian - Ce va fi oare peste 30 de ani? Vor mai insemna oare ceva toate lucrurile de care amintesti tu? Si daca da, pentru cine?

Va multumesc tuturor si va astept si altadata, cu drag!

Elena, ce sa zic... daca asa ii chema pe bietii melci? :-))) Nu mi-am permis sa le schimb numele, mai ales pe caldurile astea. :-))) Ai grija cu ei, insa: te prind imediat in mreje. ;-) Multumesc!

* Nicoleta: ma bucur ca ai continuat o \"lista\" pina la urma interminabile de motive care ne fac sa scriem. Dar te-as contrazice un pic: nu tot timpul suntem bolnavi de frumusete. Din pacate.
* Bianca: Da, impotriva mortii scriem in primul rind. Chiar si atunci cind ne facem testamentul. Brr! :-)
* Crina: Si sinucigasii lasa bilete... scrise.
* Dana: Nu scapi: imi spui motivele tale! :-)
* Nicolae: Cel mai trist e atunci cind nu ne aude nimeni.
* Dana B.: Nu-i asa ca uneori scriem macar pentru a avea dreptul la o ultima fraza? :-)
* Radu: Oho, Radu, avem mult mai multe puteri dar, intr-adevar, cind simtim ca ne lasa toate puterile... scrisul sa fie ultima solutie?
* Elena: Interesant, da: uneori noi insine sintem doar atunci cind scriem.
* Ioana SB: Am citit textul tau acum si evident ca m-a pus pe ginduri. Am mai spus-o, facind o paralela cu ceea ce mi-ai scris tu: atita vreme cit un act artistic (de orice fel) creaza emotie, pentru mine are valoare. Multumesc pentru steluta, Ioana.
* Carmen: Nu pot decit sa ma bucur ca te-ai regasit in textul meu! :-) Iti multumesc pentru steluta virtuala! ;-)
* Alin: Daca ti-am dat idei, nu-ti ramine decit un singur lucru: SCRIE!!!

Va multumesc tuturor pentru trecere si comentarii, dragii mei.

Ma bucur sa aflu ca si anotimpurile tale, Elena, au trecut, trec sau vor trece prin sentimentele si perceptiile acestui text. In definitiv, iata de ce scriem. Multumesc!

Haha! Elena, iti inteleg nerabdarea. Dar mai e pina la focurile de artificii. Remarc insa ca esti linga mine si la acest al patrulea (si cel mai lung) capitol. Am vrut initial sa nu mai postez aici \"Castelul...\" dar, uite, m-ai razgindit si o voi face in continuare. Macar pina la un punct, daca nu cumva chiar pina la capat.

Uite, Bianca: iau personajele si le soptesc ceva la ureche, dupa care ele se cumintesc brusc si nu-mi mai ies din cuvint. Sau din cuvinte. :-)

de fapt asta am si vrut: un pic de interactivitate. :-)

Multumesc, Dana! Abia ce-am fost acum o ora pe liternet.ro si am vazut ca eram colegi de \"povesti\" p-acolo. Tu cu Suki, eu cu Alfred. :-) Proza oricum se citeste mai greu pe net. Chestie de rabdare. :-)
Insa vad ca in curind va exista un site dedicat: proza.ro

Virgil: ce mai e tandru in ziua de azi? Cineva spunea ca... we are living in a tenderless world. :-) Multumesc pentru trecere, te mai astept!
Elena: Fii atenta: sint 4 personaje (urmatoarele doua miine). Si, la final, ma gindesc sa va pun un pic la lucru pe voi, cititorii mei. Ma gindesc doar. Nu stiu deocamdata daca o voi si face, fiindca nu cred ca voi avea deedback suficient. Altfel, comentariul tau vine din nou cu o caldura care ma copleseste. Sau o fi pentru ca a venit primavara? ;-) Thx, Elena!

Foarte bine curge, foarte buna constructie a frazelor, totul e natural si nu pare deloc fortat; nu discut de story - care vine probabil din crudele realitati ale oricarei vieti - dar sint curios sa citesc mai mult, Raluca.

Chimonoul marii face toti banii! Bianca, in alta parte a lumii exista mari la malul carora putem bronza si acum un sarut, nu-i asa? :-)
Bravo, Florin, o picatura de tandrete!

Hey, Florin!
Merci! :-) Keep in touch, te astept soon (with another cartoon).

Continuarea la Castelul vineeeee curind. Multumesc pentru apreciere, Florin! ;-)

Poezie in proza, o lacrima incatusata si un moment de gratie la inceput de primavara. Asteptare. Pentru ca, poate, \"urmeaza\".

Un text care respira prin toti porii si, dupa o destul de lunga perioada oarecum sovaielnica sau de absenta, Bianca revine in forta. Se simte o benefica relaxare evidenta dar in acelasi timp o siguranta a frazei: cuvintele doar aparent sint lasate sa zburde, ele se intorc de fiecare data cuminti in snopuri de sensuri pentru a pleca mai apoi pe alte carari, nebatatorite.
Apropo: un Chardonnay bun, dupa care new-york-ezii sint morti, poate ajunge la mii de dolari. ;-) Despre unul dintr-asta era vorba, nu-i asa? :-)))