Eduard Țone
Verificat@eduard-tone
„Life is like a box of chocolate.Ya never know whatcha gonna get.”
Jurnalist, din 1990.
De fapt, când ești așezat sub o lupă nu mai e timpul tău ci e timpul celor care te-au pus acolo. Așa că... nu trageți în personaj. Ușile sunt făcute (și) ca să se închidă.
Bravo pentru text, Dana!
Pe textul:
„proba de personaj" de Dana Stanescu
As fi de acord cu Adrian: si eu simt nevoia de o mai buna asezare a versului in prima parte a poeziei, unde exista acum o usoara senzatie de \"greutate\" care nu are ce cauta in peisaj.
Pe textul:
„mai devreme vin decât must" de Bianca Goean
Pe textul:
„8 bar blues." de B.S.
Mie mi-a placut, peste toate, asta: \"tu erai linia mai albă către mări cu răsărituri înalte eu traseu dificil nerecomandat iarna\" - e o definitie aici care scoate iarna din calcul si, uite inca o confirmare de ce... I\'m still a summer fan! :-)
Frumoasa ploaie de sinziene, Bianca!
Pe textul:
„Poveste cu tei" de Bianca Goean
RecomandatPS: Te rog si pe tine: evita cacofoniile: \"...bunica care se ocupa...\"
Pe textul:
„Telefonista" de Gabriela Ilisie
Eu cred ca in spatele usilor inchise exista pasari care asteapta sa zboare.
(In)cinta-ne, Bianca!
Pe textul:
„In spatele usilor inchise" de Bianca Goean
\"Izbitoare\" imagine, superba alaturare de cuvinte.
Pe textul:
„iulie de floarea soarelui" de Bianca Goean
Pe textul:
„Pacoland (2)" de Dana Stanescu
Da, ne infricosam in adincurile acestei poezii in care se simte nevoia unui semn de lumina, de fapt el exista pe undeva pe-acolo, se ascunde in spatele lunii amare (nici o legatura cu Bitter Moon) si asteapta o secunda, un minut, o zi, un an mai bun ca sa iasa la iveala si sa aseze valurile, sa rinduiasca nisipul, sa porneasca usor cheita viitorului.
ea atât de niciodată una atât de nesfârșit împărțită...
Pe textul:
„Jurnal în absența călătoriei" de Bianca Goean
Cu autografe. Sau fara.
Pe textul:
„intr-un picior" de Dana Stanescu
Pe vremuri dezlegam multe cuvinte incrucisate. Stii care-mi placeau cel mai mult? Nu cele tematice ci cele grele. Erau mult mai... challenging.
Aici, tu te-ai adaptat excelent. Bravo!
Pe textul:
„Catrene în careu" de Elena Marcu
Foarte frumos. Mi-a placut si forma de prezentare. Si mi-a amintit de o reclama intr-o revista de afara. Era o reclama la o marca de pantofi barbatesti: o silueta de barbat, \"desenata\" din cuvinte. Textul era ceva de genul: \"Nu poti sa judeci un barbat dupa cuvintele pe care le spune. Nu poti judeca un barbat dupa cravata pe care o poarta. Nu poti judeca un barbat dupa ce maninca... etc\" Iar jos de tot, \"desenind\" pantofii din litere era scris: \"Dar poti judeca un barbat dupa pantofii pe care-i poarta\". Nu stiu daca am fost clar, e o chestie vizuala, foarte misto, sint sigur ca ti-ar fi placut reclama.
Bravo pentru poezie, am descoperit-o acum si am brusc o senzatie albastra, de val blînd!
Pe textul:
„dimineață compactă" de Dana Stanescu
Pe textul:
„seria Portrete" de Dana Stanescu
Astazi am o stare mov. As dori taxiul literei T, daca se poate...
sau
Astazi starea mea e portocalie. Ati putea, va rog, sa trimiteti taxiul literei D?
Deschizi portiera si intri. \"...Fără să mai oprească la nici un semafor. Cuvintele nu cunosc roșul decât în sânge, atunci când îmi pulsează de sensuri și nu mai știu pe care să-l las aici, la suprafață\".
Iar la coborirea din taxi, in urma ta pleaca paragrafe de viata, vrafuri de versuri, frinturi de romane sau pur si simplu rinduri goale, care si-ar fi dorit sa fie scrise dar au fost prea timide ca sa ceara ceva miinii in care s-au nascut.
Foarte bun textul tau, Ela, introspectiv si, mai ales plin de substanta.
Pe textul:
„Din taxi în word" de Ela Victoria Luca
Paginile tale albastre - fără ca eu sa fac vreo legătură cu alte pagini colorate - cheama sentimentele, răstoarnă minunile, nasc vară. Cu ploi sau fără.
Pe textul:
„Pagini albastre" de Bianca Goean
Să ne alegem cu atenție, știință și sentiment clanțele pe care le folosim fiindcă ele țin de uși iar ușile țin de încăperi, de oameni mai mult sau mai puțin dragi și, în final, in the end, pe generic, de propriile noastre persoane.
Mi-a plăcut textul; m-am așezat într-un colț și stau cu ochii pe personaj.
Pe textul:
„probă de personaj |continuare|" de Dana Stanescu
Vreau sa-ti spun doar atit, pentru ca restul nu tine de cuvinte: mi-ai facut o mare bucurie, poate prima bucurie a acestei primaveri. Si nu pot adauga decit, simplu: multumesc!
Pe textul:
„Cinemadrom 5" de Dana Stanescu
It\'s easy if you try,
No hell below us,
Above us only sky,
Imagine all the people
living for today...\"
Ne putem imagina orice, Bursucel.
Pe textul:
„ecoul unui vis" de Dana Stanescu
Pe textul:
„Printesa Papadie si Printesa Castanie 2" de Dana Stanescu
13 sa vina pe lume
Lumea nu a inteles
Ca el se tinea de glume.
La multi ani! Si la multe epigrame, cite nu putem duce si-nca mai multe decit atit!
Eddie
Pe textul:
„Dumitru Cioaca-Genuneanu decanul epigramei" de Maria Prochipiuc
