Poezie

Lumini sub obroc

1 min lectură·5 septembrie 2025

Mediu

Trăim pe deplin doar trei zile,

oricât de lungă ne va fi, nefiind, viața de-altminteri;

în ziua de dinaintea morții,

în cea mai fericită

și în cea mai nenorocită.

La ghinioniști, acestea coincid.

Nu mai putem cunoaște cu văzul binele

a fost interzis, numit nebunie,

evacuat, compromis, înlocuit cu confortul,

cu hedonismul, relativizat;

rareori mai vedem consecințele-i drepte;

nimicnicia străbate secolele

cu întunericul său blestemat

fixându-ne continuu

între evul mediu și renaștere,

așa că stau rezemat

de două coloane ale speranței,

cu promisiunea că totuși,

Dumnezeu în forță,

va edifica o casă din sufletele drepților săi.

Deși se tot construiesc biserici,

acestea și toate templele construite vreodată

se darâmă.

Ce ne-a fost reclădit în suflet în 3 zile,

atât a mai rămas.

Nici o catedrală aurită

nu va concura cu sufletul lu’ tanti Florica de pe

Valea Drăganului,

care trăiește singură-n munți

si bate-n toacă să alunge mistreții și toată fiara

pădurii

iar când se-apropie iulie, culege căpșuni

stând pe cotele-i devenite genunchi,

să le dea poștariului și preotului

iar de Paște scoate lumini de sub obroc

și ne asteaptă să venim,

să ne molipsim.

00157

Eduard Rosentzveig. “Lumini sub obroc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eduard-rosentzveig/poezie/14193846/lumini-sub-obroc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.