Să rămâi iubit

Să rămâi iubit și să-ți menții iubirea pentru

cineva înseamnă să te străduiești să poți sări

peste o umbră, a celuilalt, să o vezi, să o accepți

cu respect, să o fotografiezi pentru a-l ajuta să

înțeleagă că e acceptat, dacă vrei să se știe iubit,

dacă primește asta ca pe un dar. În ora de aur,

aproape de apusul fiecăruia, umbrele devin de

două ori mai lungi, mai importante, decât înăl-

țimea corpului. Atunci devin vizibile, datorită

îmblânzirii tonurilor de negru, tristele adevăruri.

Orice apus aduce cu sine o amplificare a deformărilor, o alterare a reprezentării celuilalt, astfel

încât obișnuința, dorința antrenată de mai mult,

mută privirea spre umbre, nu spre aura tomnatică și luminoasă a celuilalt. Analog fotografului

ce înțelege rostul întunericului și care mizează pe

surprinderea ideilor din umbră, ori pe modelarea

lor prin lumină, prin acceptarea părților întunecate ale celuilalt și punerea lor în sharful obiectivului, nu al criticii, ne putem exersa iubirea pentru

celălalt, învățând să-i iubim mai întâi umbra.