Poezie
Colind
2 min lectură·
Mediu
Cuie-n palme ai, creștine, și-ai tăi
Vor să te admire-n budigăi
Săraci dar cinstiți zac peste crucea ta
Te cumpără c-o bere, e tot ce poți spera.
Bască nu mai porți și te doare mai rar
Capul ți-e dogit, n-ai habar că
liber ești cînd poți să strigi în țara ta-
Ițic, Take, Lazlo, Ioane hai să cîntăm așa:
Celor ce ne spun “Să trăiți bine!”,
celor ce încă n-au murit de plictis,
inadaptaților ce urlă cu mîna la gură,
poeților ce-adorm pe mașina de scris,
ca un tînăr ce nu crede în șoapte
să vă sculați din somn vă doresc,
Fugiți din al lor umed vis.
Viața îți blestemi, prietene, și-ai vrea
timpul să-l răscumperi undeva,
te numesc prea tînăr și te gonesc de-acasă,
frate bun, iar stai cu trădători la masă.
Ești sclav la tine-n țară, dar liber poți să pleci,
cînd te privesc îi trec fiorii reci,
și după atâția ani de întrebat, ai un răspuns;
să furi salam din mall, cînd foamea te-a ajuns...
Și grijile-ți adormi cu-n pachet de cafea,
doctorul nu-ți spune, dar știe el ceva;
sus în sistem e cald cînd tu ești derutat,
nici nu mai știi de ce ți-e capul aplecat.
O, tu ciocoi ce scuipi spre colindători
cînd vin să îți vestească despre zori,
să-ți spună de Iisus, făr' de arginți colindă,
scuipatul tău mînia a prins încet să-l ningă
Și iarna asta-i timp pentru ninsori
Ce nu mai vor colinda să-ți descînte,
Nori negri vin, că v-ați crezut dumnezei
Nici colo-n rai n-oți mai avea loc de ei
Celor ce cred că țara-i abstractă,
căpătuiții ce astăzi dau aur pe-un vis
înjurînd bordelul c-o țîță în gură,
poeților ce-și vînd mașina de scris,
ca un tînăr ce crede în fapte,
o naștere din nou vă vestesc;
fugiți din al curvelor vis!
002621
0