Ecaterina Ștefan

Laura, avem nevoie de puțină relaxare/libertate/detașare cu mărunțișuri care ne fac viața mai spumoasă, mai plăcută. cînd suntem doborîți de oboseală căutînd ceva aproape sufletului, așa este - grijile afară.

Radun, dacă te-a relaxat cumva, înseamnă că ai simțit exact ceea ce am simțit și eu cînd am scris aici. o imensă liniște sufletească.

vă mulțumesc.

Lavinia, un început este, mai plat sau cutat, om vedea. întrebarea ta o las retorică, nu de alta dar nu știu un răspuns.

Marius, sinceritate este cu siguranță, e bine dacă crezi și tu asta. exagerezi pe alocuri, însă, da, au mai rămas multe emoții amorfe pe care ar fi păcat să nu le eliberez prin versuri.

Felix, ai dreptate. și eu am simțit încărcătura conceptuală.

vă mulțumesc.

în ansamblu, sunt și noduri, cuvinte care scapă puțin prea strident. nu este încărcat cu prea multe imagini, chiar se păstrează una, însă sunt platitudini, distorsionări. îmi displace verbul \"vâră\". înseamnă că se merită periat, cel puțin pt mesajul clar și rezonanță. pregnant e aerul divin, starea interioară, perspectiva individualizată. și mai e \"de-apururi\" - care se scrie separat \"de-a pururi\".
spre final - ciclitate, continuitate, ceva recurent oricum. cum că atunci cînd se termină ceva, altceva începe.

toate ideile/fragmentele de aici sunt bazate pe expresia luată între ghilimele care îmi amintește cumva de legea conservării masei. este surprinzătoare profunzimea ideiilor, evident pe alocuri contrastul. am desprins și ideea de continuitate. interesant, coerent, compact scris. da, pui accentul pe comprimare și sens întreg, asta place. în final nu sunt sigură în ce măsură puterea din toate ești tu, poate cumva inversat ar avea impact mai incisiv deși, da, luat direct cred că într-adevăr cele 3 elemente simbolice îți dau putere și astfel se conturează eul. rețin pentru sugestia adîncă: \"mormintele cresc flori pentru nunți\".

o amintire generalizată, ornamentată frumos, decorată prin albul zăpezii. acțiunea la mijloc - exfoliere violentă însă redată așa simplu și frumos. mai e și efectul vîntului invaziv, contopire cu ambient. devorarea cuvintelor, eradicarea simțirilor, somarea verbelor, molestarea troienelor. toate combinate în recipientul amintirilor cu o
asperitate plină de satisfacție. reminescențe doar.
cred și eu că ar fi mai bine cu \"tot mai mult spațiu\" fiindcă ar curge de la sine, s-ar extinde treptat. altfel sau în forma prezentă, parcă ar tinde spre ceva, ar fi un scop definit acolo, efort.
per ansamblu - un text bine făcut.

trist, ca un strigăt mut în adîncurile ființei, o durerea ce străbate cele mai sensibile fibre, atingînd inima. sunt niște trăiri simțite, altfel nu-mi imaginez a pătrunde așa profund stările ori trecera prin spații dense, timpuri obscure în contrast cu albul vizibil doar pentru unii, puterea sugestivă. pierdere - niciun punct de referință, niciun sprijin, nici măcar posibilitatea de a vedea lumină, dacă tot nu o simți în suflet. este greu a păși prin doliu, prin omătul negru, prin neputință, cu inima înfășurată în spaimă, zvîcnind cu o viteză anormală. totul se rezumă la nemișcare/ încremenire, tăcere, gol sfîșietor...
dincolo de orice aparență se ascunde inocența inofensivă, bine surprinsă aici, direct, fără menajamente, din suflet. acea stare de neliniște, necesitatea de a simți ceva, de a înțelege, se ascunde în \"formele de gheață din pumni\". sentimente netransfigurate, straturi care nu se topesc, tot aici și rîvna de a schimba ceva, speranța. nostalgie/ durere venită dinspre austeritatea sorții cristalizată de geneza întregului propus ființei creatorului.
un text greu în gravitatea lui, la propriu și la figurat, axat în jurul întîmplării, umanității, doliului. puțin constructiv, arid în sens, persuasiv, echilibrat, plastic și valoros ca parte de sine. are un impact adînc la citire, sensibil în felul lui, nonepuizant.
cu toate că e necesar uneori a simți adînc, a scrie, a citi despre un anume fel de tristețe ori durere, personal prefer totuși ideile mai optimiste.

afectul e separat de rațiune. conștiința parcă le cuprinde pe toate. bun contrastul dintre spiritul diabolic și sufletl angelic al celuilalt. uneori trecutul duce la pîngărire iar veșnicia nu este decît un mod de a visa. o absență care echilibrează lucrurile, un gol dureros însă necesar. descoperirea femeiei trepta, ca o carte, un ritual în conștiință. suprapunerea propriei inimi cu ființa iubită. deși se mai merită prelucrat, bunicel textul.

departe de orice griji, îți permiți a te bucura de căderea fulgilor. așa îți încălzești sufletul și trăiești simplu. finalul foarte puternic, sugestiv. plăcut.

\"ieși afară\" este un pleonasm. în rest e bun textul. mersul ei prin tine, parcurgerea lăuntrică, apăsarea. e nițel brusc, agresiv, cu nerv dar nu în sens peiorativ. strofa a treia m-a dus cu gîndul la niște filme vizionate la bio, în care medicii în timpul operației scoteau viermii din inimă, din ochi. n-am rezistat să privesc pînă la final. aici e cu alt sens, însă tot parazitează. e bun finalul, înălțimile, raportarea la turnul lui babel, da, demnitatea deci.

fericirea victimei se împlinește ca și cum de la sine. începi cu o dimineață ornamentată/ sculptată în fereastră și lucruri obișnuite, cred. nu lipsește nici respirația hazardată. eventualități împletite din elemente de armonie, posibilități despărțite. apare liniaritatea oglindirii în contrast cu dinamica deloc liniară. raportarea se densifică în proximitatea acțiunii. spargerile finale surprind. există o coerență a manierei de exprimare, nu zic foarte tandru de astă dată, însă suficient de bine temperate imaginile pentru a face posibilă transcederea. ceva modernist cu aer nonpasager. organic oricum, auster, arhitectural mai puțin, însă lejer, da. nu prea mă împac cu termenii relativi în poezii însă asta cred că ține numai de gusturi și deci nu se discută.
faină dimineață, mai ales pt imprevizibilitatea finalului, cine-ar fi crezut.

ok, primit cu sufletul deschis și sfatul tău. rectific chiar acum. mulțumesc. zîmbet.

da, pe scurtare se mizează. ai dreptate în privința cuvintelor care se repetă, am rectificat ce era în plus. mulțumesc.

da, dumnezeu pictează universul, duhul. inventează culori și umple stele cu lumină. surprinderea este și nu în sens peiorativ. bine conturat e orizontul. acest text, așa, mai mediocru. mulțumesc.

este doar o formă de a respira prin cuvinte, este doar o scoică în care gîndul adoarme lăsînd poezia nedusă pînă la capăt.
lasa-l sa apese pe tampla mea. caută-mi tâmpla și săruta-i pulsul. ia lacrima poetului și-o fa să ningă. acum frige și-i plină de caldura sângelui meu. lipește-ți fruntea de rodul gîndului meu și dorul se va împlini lin, ca o cîntare. liniște! afară ninge cu puf de păpădie. zgomotele străzii s-au rărit după fereastra mea. simt lumina largă de pe plaja ta. pașii mei aleargă încolo involuntar, spre farul genovez. merg ușor prin vise, prin culorile pictorului orb așternute cu grijă pe textura netedă a bucurii. nuanțele urcă și coboară pe trepte susținînd dinamismul imaginii. luceafărul își pierde raza doar în portretul iubitei, jocul continuă, hazardul nu și-a pierdut cheia.

apreciez revenirea ta, asumată de astă dată. întîlnirile subînțelese sunt, nu și resemnările. iubirea de aici nu a fost consumată, și deci nu este loc pentru finalități. mulțumesc.

varianta consemnată de tine generalizează și astfel, ideea pe care doresc să o redau ar putea devia nițel de la sensul ei firesc creînd impresia că dumnezeu, creatorul altfel spus, are în față capodopera, recunoscînd asta, dar nu o înțelege, ca simbol, ca sens, ca trimitere. varianta inițială concretizează faptul că nelămurirea este îndreptată spre valorificarea propriei creații. nu vreau să mă implic mai mult în sens fiindcă nu-mi place să mă explic. despre ultima frază, nu era vorba despre vreo combinație nereușită. doar tendința spre perfecțiunea liniei, inutilă de altfel. mulțumesc.

începutul e sensibil chiar dacă nițel descriptiv. ineresantă lumea ei interioară cu gări părăsite. mă duce cu gîndul la singurătatea simțită, goliciunea afectului care tinde să echilibreze emoțiile ce trec asemenea unor trenuri (cu metafora inclusă acolo). raportatea la început, apare prelingerea irascibilității în brațele tale, în trepte cînd prin transmiterea stării ei, întinerești cumva. în final - prinderea unui moment static între.
ar mai trebui doar șă lași space înainte de \"niciunde\" și să treci la mod conjunctiv verbele: \"termină\", \"savurează\", \"strivește\" ca să eviți alăturarea țiuită \"termină-ți_țigara\" și pentru păstrarea firului logic. așa ar suna \"tu să-ți termini țigara în tihnă/ să-ți savurezi ultimul fum/ și să strivești cu tocul pantofului...\" - deci am eliminat și \"apoi\" din context.

un sfat prietenesc ar fi să-ți completezi numele întreg în profil, aftfel un editor poate să-ți scadă nivelul la -20 fără avertisment și e păcat cred, cînd ești așa aproape de o treaptă mai înaltă.

este ultima dată cînd mai răspund comentariilor offtopic. nu pot scrie după anumite standarde. cu toate că mesajul tău spune ceva despre dragoste, este formulat mai mult ca o laudă ca aer dulceag. eu apreciez doar viziunile obiective asupra textului. mulțam de trecere și grijă la modul în care îți exprimi părerea.

Ramona, finalul a suportat cîteva schimbări. varianta finală într-adevăr cuprinde liniștea trăită în doi, împreună în fine.

Teo, mai rar scriu poezii despre dragoste însă dacă versurile mulțumesc cititorul din tine, sunt și eu mulțumită.

Sorin, ești constant în găsirea esențialului prin comentarii ca să nu mai zic de calitatea textelor tale. da, aproape pictural, ilustrativ prin structură.

vă mulțumesc prieteni, sunt onorată de prezențe.

mulțumesc, sunt sigură că dragostea în forma corăbiei apare în diverse opere, indiferent de domeniu, ești informat, nu-i de mirare. uite că a trecut și prin versurile mele stîngace, însă despre stîngăcia care face autenticitatea calității - în următoarea-mi poezie, sunt surprinsă că ai cuprins și ideea de acolo fără a o citi. cum i se zice, telepatie. zîmbesc. despre stele, las că mă încurajez și singură, nu alerg după fauri dar îți apreciez intențiile bune (și cred realmente că ești competent de a acorda stele, doar să mai treacă ceva din timp, să mai citim texte și comentarii bune din partea ta, abilități ai, indiscutabil).