Poezie
De dor
5
1 min lectură·
Mediu
Îmi conving imaginea
Din restul de parafraze,
Că inima nu are loc
În ciudatul
Și îngustul
Colț de conștiință.
Latent mă împinge timpul
Spre îngerii tăi,
Diabolic și plin de
Dorință,
Le murdăresc veșnicia
Cu amintirea
Zilei de ieri.
Te descopăr treptat
În absența din mine,
În ploaia caldă de cuvinte
Din luna cireșelor,
În asimetria dureroasă
A patului gol,
Te acopăr cu melancolie,
Te descopăr
Și îți sărut sânii,
Te ador,
Te citesc ca pe un ritual,
Ca pe o rugăciune,
Intangibilă reflexie
În colțul prăfuit de conștiință
Unde inima nu are loc,
Pentru că nu mai este;
Pentru că nu mai ești.
014.201
0
EȘ