respirând la etajul doi
de la tine, de pe geam, privind nunti nesupuse anotimpurilor din muntii ce-si spun oasele lumii; cu mâna lipita de sticla umeda sau poate cu tâmpla pe lacrima ta de la tine, de sub
AGAdrian Gologanmicro-tranzistor temporal
scrâșnind din atomi mi se scurge carnea prin râșnița vremii și îmi curge nisipul umed din pleoape se întrec iubirele binare din mine care să mă putrezeasca mai bine să mă țintuiasca mai
AGAdrian GologanNuanta de februarie
Franturi dintr-un ieri Inert si tarziu Imi acopera clipa Cu soapte, Cu valuri de rosu Ma ineaca apusul Unui soare ranit. In cercul tristetii Ma inchid azi iubito Sa mor. Dar nu vrea ea
AGAdrian GologanDe dor
Îmi conving imaginea Din restul de parafraze, Că inima nu are loc În ciudatul Și îngustul Colț de conștiință. Latent mă împinge timpul Spre îngerii tăi, Diabolic și plin de Dorință, Le
AGAdrian GologanMurind toamna
Peste ochii mei, Atârna grea Venetia, În somnolenta Toamnei. Fara copaci, Totusi frunzele Îmi îneaca Pasii, Între singuratate Si Canale Grande. Du-mi trupul Acasa, Salbatica
AGAdrian GologanDimineata mortii mele.
Ramai treaz, Pana dupa miezul noptii, Ramai treaz Sa auzi cum se sting Oamenii, Pe campiile somnului. Visul adanc, Visul nostru, Sau noi visul lui ? Pe ciutura fantanei, In mijlocul
AGAdrian GologanDe dor
Saruta-ma, Sarut de foc, Ca sa topeasca amintirea Si umbra zilei Ce a fost, Sa uit iubirea. Numai eu Si briciul ploii, Taind bucati mari Din lumina. Numai eu, La miez de
AGAdrian Gologan