Ecaterina Ștefan

cred ca personalele dvs sunt niste bijuterii, niste, perle, niste fumuseti pe care ti i frica sa le atingi, ca sa nu iti lasi cumva amprenta le ele. curat, sincer, sclipitor.
fara cuvinte, cu admiratie doar,

ec

reusuta mi se pare strofa 3, desi inteleg treptele. vezi ca ai /pe suprafeta lor neteda/, str 4. bine compatibila imaginea cu a 5 a strofa. sensibila ultima strofa, mai ales inspre final: /nu aș lăsa pe nimeni să mă atingă, nu aș mai dormi/. frumos, da.

acum ti am descoperit comentariul. da, emotiv. multumesc si tie de oprire aici si rezonanta.


ec

eu nu am spus ca e superficial. am spus ca e sensibil. si e mai bun in varianta aceasta cred. multumesc.

data viitoare promit sa ma opresc cu critica pe text, nu variante. oscarul mi a venit spontan, odata cu /ingerii si nebuniile mele/, stiam ca nu se potriveste, doar mofturi. raman datoare. salut si urez seara buna.

si texte cu comunism si toamna. frumoasa combinatie, dar cumva dezgustatoare. plus ca nu i compatibila deloc cu bucuria.

ec

da. grea mai e limba asta romaneasca. disonanta: / îndurerat dar neînfrânt. /rerat_dar_rant/ simti? uh, nenascnd ingreuneaza, si prea bati psul in loc in jurul balenei astea.

ec

slab, fraged, fragil, prost, infantil, contorsionant, obscurizat, plonjat, obositor, subtil, neasumat. cu ce sa te mai incurajez? nu e bine, nu.

ec

mi se pare text frumos, dar incepe cu /ei se trezesc dimineata.../ si fara crocodil roz sau ce mai era acolo. fara el.

ec

fa asocieri de emotii cu situatii/intimplari concrete. vezi ce iese. citeste, scrie, comenteaza, prelucreaza ti textele. nu asa. nu.

ec

pai scrie si tu mai viu despre vii. ca am fost si eu in atelier nu o data, dar nici chiar asa nu scriam. mai tre sa se faca o rubrica ptr texte din astea inadmisibile,

ec

in umbra lor

călugării stau ghemuiți în palma mea
porumbeii sfințesc catedrale

moartea nu trebuie să sperie
pe cel care va muri cum se cuvine

din tine se scurg pietre funerare
iubiri de lut

la capăt de pod se sinucid
hoții de batiste care sunt de fapt cavaleri

dacă arunci cu oase la masa vecinului
vei primi oscarul

offf, mai lasa telenovelele intr o parte si traieste ti viata daca ai una. lasa, lasa melodramele astea cu durere si suferinta din iubire, ca nu mai merge asa. nu. textul asta cum si jumate de atelier nu are loc nici aici, in atelier. doamne, saracii editori, ce e le dat si lor sa citeasca zilnic, aveti si voi mila de oamenii aia care va citesc, nu mai scieti asa. mai bine luati si cititi ceva fain. pe bune acum,

ec

si e trist singurica in bolul ala nu? uite ca nu scrie alice chiar cel mai prost. nu te supara soro, glumesc. mai cheama colo poeti si scrieti o mixtura ceva. chiar as vrea sa citesc o mixtura de atelier. ceva de genul inghetata cu zeama si cu peste conservat, dar toate la un loc. incercam? barganecaterina id de mess. eu vb pe bune, dar o postezi tu.

ec

eu de rima nu ma apuc. rima e sfinta, dar e proasta aici. sincer vb,

ec

n am priceput ce i ăla spîn, dar, mă rog, cred că dacă ai fi prelucrat puțin primele 2 versuri, mergea ca epigrama.

nu vrea nimenea să-i pună cruce poemului ăsta, că nici atîta atenție nu merită. eu una nu mă așteptasem să iasă așa sensibil, că nu sunt foarte emotivă, după cum am mai spus într-un poem despre moarte și \"să nu plîngă nimeni cînd toamna o să-mi sărute rușinos fruntea\". l-am scris după vizionarea unui film de dragoste din 2003, și nu m-am putut abține să nu-l postez încă. mulțam liviu de revenire aici.

mulțam, care sunt.

știu că o să par ușor influențabilă și nu știu cum dar am inclus iar bucuria. să fie și bucurie în lacrimi. mulțam de revenire silvia.

silvia, mă onorează semnulețul tău. poetă fiind la așa vîrstă potrivită și fragedă totodată, oricui i s-ar părea straniu să nu fiu, să nu fiu îndrăgostită (mă rog, maximum de frumos), de asta scriu rar poezii de dragoste. mă bucur dacă aici a ieșit ceva și mulam de lectură ție.

luminița, am schimbat colo finalul, ai dreptate, firește. am modificat și faza cu mormintele, deși nu cred că sună mai optimist cimitirul luat de mînă cu sicriile. privește dincolo de cuvinte. deși am utilizat des în ultima vreme formularea asta explicativă, aveam nevoie de o poezie cu cimitir, plîns și cireși albi, adică înfloriți, dar și de singurătatea plimbărilor care sun, care există, pe care le-am trăit acum, mai devreme de fapt, vii fiind, știu numai plimbările mele. dar acum nu mai iubesc ca înainte și nici în minuni nu mai cred. poezia a făcut din mine ceva extraordinar, dar tot mă văd făcînd schițe și proiecte în viață, asta pe lîngă scris. poezioara ceea a ta, ultima, e foarte simpatică. o să revin într-o zi la ea, cu semn apreciativ, că merită, și poate...
p.s. vezi că textulețul ăsta își strigă dar chiar își strigă locul binemeritat temporar în pagină autor.

in spațiul în care se înscriu texte noi a se schimba anunțul în care se zice că e bine a păstra limita, înscriind maximum 4-5 texte pe zi, să se scrie 2 texte, așa cum e în regulament. cred că este ceva necesar, în special pentru membrii noi, printre care sunt unii care cu siguranță nici că citesc regulamentul la înscriere. e dezinformare acolo, și e de mult timp așa. doar o propunere importantă în umila mea opinie. că doar nu o fi greu de modificat anunțul. nu pricep doar de ce nu a făcut-o nimeni pînă acum. nici că s-ar fi ridicat problema, sau nu am văzut eu. în fine, vedeți cum faceți. ziua bună doresc tuturor.