Ecaterina Ștefan

poezia ca poezia, dar \"micros\" o încununează și îi dă elită. propun exercițiu. iei o foaie albă albă, ca neaua la crăciun, și scrii pe ea exact ceea ce vrei să spui.

cela de la inceput imi amintea de orele de cultura fizica, facute iarna, in pavilion, cind eram de gradinita, si mi se parea copilaros, dar l-am sters. las să rămînă lirismul... ms.

am o slabiciune pentru braille. o poezie sensibila si frumoasa, cu final pe masura, si structura inelara. remarc atributive foarte reușite cu sunt: \"lucarnele sparte\", \"oxid de frig\", \"limbi lascive\"... și delicatețea feminină în exprimare.

dimineata ride pasii...

copiii, da, cum wera initial... multumesc

moga, ptr mine nu e obositor. :)

multumesc.

mie mi se pare admirabil simplul fapt sa scrii in romana, cind zilnic esti nevoita sa asimilezi inconstient \"zgomotele\" americane. aici inceputul mi se pare fără cusur, foarte lejer. o libertate pe care ma bucur sa o gasesc in textele tale care, de cele mai multe ori, nu apar in lume fara un ambalaj polietilenizat cu metafore. dar nu lipseste starea de poezie., tensiunea ce urca in noduri pina la cititor, pina la capat. si fragmentarea cuvinteleo din care, in ultima vreme, dar nu doar in ultima, ti-ai facut un stil, zic eu, foarte interesant si atragator. si finalul superb.

multumesc, asa este.

finalul promite mult din partea poeticului. strofa 2 prea pretentioasa. a treia e originala si plina de viata, imi placu : \"în cazarma unde se strigă smirna
și în revoltă există aliniere\" citit așa cu voce tare. ai tzpos cred \"se aimte\" în penultima str.
salut.

finalul m-a emotionat enorm. pentru el, pot spune ca e cea mai buna poezie din cite am citit anul asta.

trecura ani in locul zilelor de dorul scriiturii tale, si aici citii asa aer inocent, plin de poveste. sa iti fie si sufletul la fel de curat, cu ti-e poezia. cu urare stupida. era mai bine sfintii articulat, dar deosebit finalul.

adela, mie imi place enorm felul in care tu scrii inca de cind te-am citit prima oara. textele tale sunt cumva interdependente si pe deplin poetice. ai imagini bune, de potential nu mai zic, ca nu esti la etapa in care sa ai nevoie de incurajari. doar la vrabiile-s moarte as scoate verbul. seara buna.

primul vers, desi simplu, e foarte senzual. la faza cu scamatoria am citit scrumiera si suna mai bine. un text placut.

cind am citit titlul anuntului, deja puneam pariu ca isi scoate carte oricine altcineva decit dah mihut. initial citind mi-am zis ha, dar am ramas cu gura cascata. sincere felititari tuturor autorilor, dar mai ales lui mihut. fain titlul. sa-mi pastrezi si mie unb volum pentru cind vin la bucuresti. slave.

eugenia, nu prea iți cunosc în amănunt scriitura ca să fac o comparație și să vorbesc despre un progres pentru care acest text este în recomandate, dar mie mi se pare slăbuț, cu excepția unor momente cum ar fi: \"mă năpădesc...
orbiri de fericire într-o comă de ore în șir când plutesc pe loc
ca un vultur fără pradă\". deși în același context, cel mai slab construit se face: \"mă năpădesc cu interogații stupefiante
râuri de călătorie pentru stomac\".
aici, deși nu e nimic cacofonic după reguli, se citește strident \"când culorile sunt cenușii\". cel puțin pentru mine primele două lexeme nu sună bine alături.
de asemenea mi-a plăcut finalul și formularea aceasta \"o să mă complac într-un cotidian ce moare sfâșiat/ de regularitatea unor bună ziua și noapte bună\". cum să zic, poemul e juma la sută bun, dar se mai putea de prelucrat. mai citesc.

ce să zic, am citit tremurînd, deși nu mă așteptam la un text așa deosebit familiarizîndu-mă cu titlul, care mi e păru banal. acum am rămas într-un fel de tăcere matinală în memoria minerilor pierduți în acele infinite liste, în sicriurile aproape goale, și copiii de mineri ce au o jucărie în plus un tată în minus. sensibil scris, emoționant. mai trec.

că tot de mult timp n-am mai poposit prin spațiite dumitale poetice las și eu semn bun de lectură ca într-o seară relaxantă de duminică în care e cam ora să mă duc la culcare, ca mîine să-mi pot onora jobul înainte ca soarele să apară. acum despre text. știu că ești un autor foarte calculat și un autor care scrie cu precizie, care rar cînd face schimbări în conținutul textelor sale, lucru pe care îl apreciez foarte mult, așa cum apreciez și coerența exprimării și sinceritatea în lucrul interactiv de pe site. și totuși mi se pare exagerată utilizarea cuvîntului gînd în poezii, nu pentru că l-a întîlnit execesiv de des în ceea ce citesc zilnic, ci pentru că l-am întîlnit de nu puține ori în pagina ta de poezie. e o idee cînd se face a fi imposibilă absența lui, dar aici ar suna mai liber: \"drumul s-a întins în liniștea care cască alene\"; sau ceva în genul acesta. dar mi se pare mult mai bună poezia aceasta decît ceea ce am citit în ultima vreme la tine, atunci cînd nu-mi permitea timpul să las un semn de apreciere, din simplul motiv că îți știu exigența la tematica elocventă a comentariilor aplicate. dar însoțită de un zîmbet o să-mi permit să recunosc că mi se făcu dor de răspunsurile complete, discuțiile în contradictoriu sau ba și de corectitudinea poetului george pașa.

somn ușor.

copilaroasa, banal si consumat, altor timpuri.

cu scuze, e prea dimineata.

mie mi s-a parut coilaroasa ideea \"ana (a se citi invers)\". \"întinde mâinile
acestea depășesc marginile universului\" e prea banal consumat de literatura alor timpuri. chestiile astea cu nemarginirea ma doboara. mai departe cumva imi aminteste injumatatirea stanesciana, regasita in mai multe creatii de-ale lui. si finalul fortat.

atit as lasa:

sa nu-mi aplauzi frenetic
absenta

Sa nu ridici din umeri natang
doar ca sa-ti mai aprinzi o tigara.

Sa nu te stergi de fardul pe care ti-l las
imprudent pe obraz

si oricum slab

inocent, dar cu prea multa metaforizare. multe atributive, multe simboluri, si naivitate multa...

cred ca personalizezi vulpea daca îi atribui acțiuni umane. să fie vorba de femeie? apoi ce legătură are finalul cu restul \"săpatului\"? știu că ai și texte bune, dar aici nu m-am prins ce vrei să spui.