Fragmentarium. Poem fără diacritice

mie mi se pare admirabil simplul fapt sa scrii in romana, cind zilnic esti nevoita sa asimilezi inconstient \"zgomotele\" americane. aici inceputul mi se pare fără cusur, foarte lejer. o libertate pe care ma bucur sa o gasesc in textele tale care, de cele mai multe ori, nu apar in lume fara un ambalaj polietilenizat cu metafore. dar nu lipseste starea de poezie., tensiunea ce urca in noduri pina la cititor, pina la capat. si fragmentarea cuvinteleo din care, in ultima vreme, dar nu doar in ultima, ti-ai facut un stil, zic eu, foarte interesant si atragator. si finalul superb.

s-a mai scris dupa tehnica asta. dar nu conteaza, poemul tau e bun si infipt in real, pe care-l si traverseaza. imi aduce aminte de un film din care,ce-i drept, n-am priceput mare lucru

Lumi, un poem scris altfel, dar plin de miez, elegant și modern.
\"apa spala orice in zori mi-am udat inima
inainte sa plec am ingropat celula
rul sub ste
jar
schije de zapada mi-au muscat buzele cra
pate pana la os te-a razuit din real
itate prima nins
oare
\"
viața acestor ani parcă înțepeniți în secundele personale, anesteziați de tehnica prezentului, rămași, parcă, fără cuvinte țin fața marelui adevăr:REALITATEA

Pare a fi un experiment de abordare a cuvintelor \"a la maniere de\"(sunt câteva accente de pus pe aici)Constantin Noica, acolo era simplu și mă lumina, aici a devenit greoi, creează dificultăți unde nu se merită. Astăzi când lucrurile se cer exprimate mai direct și nimai conținutul are valoare, aceste experimente formale par să fie sortite eșecului. Eu apreciez totuși că este meritoriu să îți așezi tu însuți obstacole de trecut. Oricum deja atenția mi-a fost distrasă de la ce vroiai să spui în poem.