lovind în pământ

frumos poemul tau. ma introduci probabil intr-o sedinta de cenaclu (vezi exista si cenacluri, nu doar virtuale. in toate orasele cu gust gasesti asa ceva). aflo ca acolo nu s-au citit texte care sa emotioneze. te-ai gandit ca se va intampla pe strada. ai iesit. afara lumea e nebuna dupa ziua aceasta americana d eiubire. flori, mesaje, etc. la tine nu a venit semnul (probabil ai ca iubit un patriot si va trimite mesajul de dragobete). cert este ca elementele vii ale orasului te tin in febra poesemnelor (soarecii si cainii). iar finalul, finalul e bestial. cele doua fotograme din final m-au prins iar pentru ele, pentru lumina aceea care arde febra si intunericul, drumul asta care nu se mai termina (dum pe care t-il faci printre toti valentistii ciopliti de cupidon)ma fac sa aprind si eu lumina, sa treci printre ei si sa ajungi acasa cu bine si sa scrii si alte poeme asa (apropo... emotionale si cu fior :))