În rest lucrurile-s așezate

E prea puțin spre a fi un text convingător, mi se pare mai mult un fragment de jurnal, însă atât. Știu că poți scrie bine și în stilul acesta, având drept reper texte reușite scrise astfel de către tine sau de către alții. Trebuie, zic eu, și ceva care să scoată din monotonie. Sau, dacă ai urmărit chiar acest lucru, limbajul presupunea și altceva decât prezența unor clișee ale vechii poezii sau ale noului prozaism care începe cu postmodernismul și se încheie cu unele dintre noile tendințe.

Da, n-am scris acest text cu intenția de a-l face poezie, poate și de aici ajungerea lui într-un stadiu în care nu poate depăși faza de jurnal, chiar dacă am stat să curăț, lăsând doar ceea ce mi se pare poetic.
În altă parte poate că m-aș fi apărat, dar aici sunt de acord că e prea puțin spre a fi un text convingător. Și eu simt la fel. Mulțumesc pentru sinceritate.

Sunt convins că vei face cândva din textul acesta o bijuterie. Și e posibil. Să spun și ce îmi place aici mai mult (nu înseamnă că dau și soluții, ele fiind mereu la autor):
\"aerul m-a ridicat din călcâie
de câteva ori. părea că vrea să mă ia-n zbor,
cu tot cu glugă, și să m-arunce
pe asfaltul pe care fugeau firicele de nisip
cu viteză de șarpe.\" (diminutivul chiar se potrivește aici).

\"pe drumul din trafic frunze zburdalnice,
ca niște păsări care învață să zboare,
dar nu se ridică la mai mult de un metru.
doar fâlfâiri de aripi încolo și-ncoace.\"

Am mai schimbat câte ceva. Mulțumesc pentru binevoință și răbdare.