Poezie
ca să nu fie abandonată
1 min lectură·
Mediu
o scoarță cicatrizată în plop
se face că mergem pe ea
afară nu plouă
iar teiul nu mai ajunge
la cerul meu
dimineața pe șosea nu se aud
roți de mașini
oamenii ies nu câte unul sau câte doi
ci câte o sută câte o mie
între blocuri sunt prinse decoruri
un tren apasă pe șine
timpul e aproape de pământ
aproape de cer
aproape că îngropat
vișinii nu mai dau roade
iar oamenii nu duc lipsă de cuvinte
dimineața numai copiii stau în rând
după pâine
m se ascunde sub scoarță
siluetele dispar
m ajunge prea sus
are buzele mona lisei
nu a uitat de păpușa pe care
așa și nu a primit-o
de la bunica
dar crede în promisiuni
023.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “ca să nu fie abandonată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/13945189/ca-sa-nu-fie-abandonataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘbuna dimineata. just ai remarcat. o schimbare cu siguranta, dar care nu neaparat se va mentine. altfel zis - experiment. dar ma bucur ca ti-a placut.
0
iar teiul nu mai ajunge
la cerul meu\" //
\"timpul e aproape de pământ\" //
\"oamenii nu duc lipsă de cuvinte\" - ce am selectat mi se par versuri superbe... :)
Apoi, între primul grupaj și celelalte două e o distanță foarte mare, o trecere de la un registru la altul... Dar nu dă rău aici. Trecerea e voită, nu scăpată de sub control, de asta spun că îmi place, chiar dacă pare să lipsească un... liant, să-i spun între ultima și penultima strofă... :) În fine, ca întreg dă bine, îmi pare că și tu scrii un pic altfel, simt o mai largă sondare a adâncimilor sinelui și nu doar :)...
cu prietenie,
alex