Dumitru Sava

fii sigură că ai să știi după lucirea mai pură din soare învierea bobocului în floare rotirea mai grăbită a pământului fluturarea din aripi a Îngerului înghețarea zilei în

stoluri lungi de rândunele bucurii și zile grele lacrimi dulci, hohot amar nestemate-n calendar buchet de mărgăritare cocori ce se pierd în zare fulgi de nea și flori de câmp baftă și

mi-e dor cumplit de tine cum e orbirii de lumină ori spadasinului de scrimă ca soarelui de zi senină și versului curat de rimă mi-e dor nespus de mine ca ne’nțelesului de cuvânt

Poezia e un joc aparent. Ori secund? Dar jocul ăsta are o regulă fundamentală. Care este Logosul! Poetul e un copil ce se pierde în joc. El nu crează nimic. Doar îi urmează regula! În zbenguiala

Știați că oamenii sunt niște piramide, din lumini și umbre? Viața lor este un neînțeles joc multicolor. În lumină sălășluiesc adevărul, dreptatea, binele și frumosul; în umbră se ascund toate relele.

infinit e universul și univers e omul adică eu în fiecare secundă moare un om și se naște un om dispare un univers și apare un alt univers chiar acum când scriu secunda tocmai a

omenirea-și surpă harta n-am prezent nici viitor și-a mișcat polii planeta sunt un biet rătăcitor ce l-a părăsit con-soarta hoinăresc pe plaja lumii mai mult mort decât în viață prin mocirla

Mai știi tu cât de greu și de bine-i fără povara vreunui vis și mai știi cât de grea și de dulce-i povara ochiului tău în mine închis Mai stii tu de acel niciodată mistuit sfârtecat în

Cândva… Trăia o fată frumoasă. Atât de frumoasă… Ehee! Mai frumoasă ca Afrodita… Ori Cosânzeana din poveste! Și era singură. Nu avea pe nimeni. Nu se știa de unde venise. Nici cine era! Cei care

În nemurirea strămoșului nostru biblic locuiam, cândva, cu toții. Nu ne știam, însă, pentru că nu exista iubirea... Pe pământ cantitatea de iubire e mereu constantă, adică echivalentul mușcăturii de

pe Pământ eram doar EU și EA sorbeam cu nesaț nectarul iubirii și ne-mbăiam în cupa fericirii într-o noapte Cerul a luat-o la el și s-a prăbușit peste mine... sunt singur mi-e frig și mi-e

Sunt locuitor visător, moștenitor risipitor, colindător alergător, ascultător neâncrezător, gânditor nefumător, prezicător ghicitor, bârfitor necruțător, admirator iubitor, trăitor p

azi noapte a căzut bruma și mi-a ofilit toate iubirile. golită de ani mi-e cămara și-n raft mă dor nostalgiile azi noapte a căzut bruma și mi-a albit amintirile amorțite-s toate

Femeia… - ca și floarea! Când îi iei nectarul e ca mierea. După ce îi cad petalele, te ispitește cu fructul. Care se tot zaharisește… până îți provoacă diabet!

anii în care alergam către o stea fără pingele și cu tunica ruptă în marmelada pe mămăligă valsând prin catalogul de note al celui mai breaz liceu militar tuns după piele și fără un ban sâmbete