Dumitru Sava

Mi-e dor De ochii tăi de giuvaier Scânteietori ca stelele ce ziua pier Mi-e dor, mi-e dor… Mi-e dor! Mi-e dor De perișorul tău bălai Aromitor ca florile de mai Mi-e dor, mi-e

e umezită brazda cu bolta-nsângerată și boabe de lumină se pierd în trupu-i blând rotunde și-aurite hrănind bătrâna gură mereu înfometată a flămândului pământ rostogolite repezi din lutul

mă înstrăinez de mine în tine, fiul meu care te înstrăinezi de tine în fiul tău ce se va înstrăina de sine într-o carte pe care eu, citind-o să mă regăsesc

de dragoste ciorba de praz e o licoare foarte comestibilă pentru cei săraci și cu duhul mărește libidoul minții că ți se scoală... gândurile noaptea se împerechează într-o partidă de

atâta eram de-ndurerat de plecarea ta că nu știam ce să mai fac și încotro să o apuc habar nu am cum am ajuns la târgul de ceramică erau si tata mama bunicii pe-acolo pe tine nu te-am

astăzi da ziua Ta frumoasă Romanie cândva Mare și dodoloață ca o pâine iartă-mi străbunul că ți-a dăruit numai un ochi la plevna pe bunul că de la mărășești n-a mai regăsit drumul către

să te-ntâlnesc vreodată m-aș vrea arcuș iar tu să-mi fi vioară să-ți cânt pe infinitul corzii la fel ca paganini-odinioară sonata neștiută a iubirii iar tu să rezonezi cu mine pe toate undele

Că era iarnă și era greu Iar pe pământ venise Dumnezeu Să arbitreze un pogrom Între bacterie și om Îi luase martori pe Socrate și Bacil Judecător ales era un heruvim Procesul dezbătea

înghețat peisaj selenar numai cratere de vulcani stinși ce abia mai fumegă la fel ca un aerodrom bombardat de o flotilă de omuleți roșii și răi din ordinul expres al phersephonei geloasă foc că

Te-aștept frumoaso Cu stele și colinde Să ne renaști din nou În lumea fără pilde... Mi-e numai găuri arca Mă duce în derivă Spre portul fără nume S-o schimb

sunt soldatul care am pierdut toate razboaiele cu mine. am învins!

se scurg mereu în definiții indefinitele destine și iar ne umplu definirea definitive definiri nedefiniți ori chiar cu nume nu încăpem în definiri și doar o falsă definire e definita

Eu te iubesc așa cum vezi și ode chiar dacă-ți înalț tu tot îmi reproșezi că nu-ți vorbesc destul pe limba ta… Frumoasa mea fără cusur de mâine îți promit ba chiar îți jur că o să cânt și-o

otrăvim zilnic cu atâta dezinvoltură și lăcomia (ne)științei noastre trupurile demult uitate ale strămoșilor că în ziua aia a sculării din morți chiar dacă vrea nici zeul n-o să le mai

Pentru că de regulă cei norocoși prosperă cei frumoși doar speră târfele aspiră mișeii complotează hoții fură popii mint geniile visează savanții doar experimentează bolnavii conduc cei