Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
de mii de ani se străduie-nțelepții să-l explice
durată a ordinii măsură a schimbării dimensiune
poziție și moment corelate cu mișcarea
continuă curgere radiație remanentă entropie
undă formată din crononi constantă planck
imagine mobilă a eternității
ori eternitate a liber arbitrului în efemer
chemare și ecou al divinului în însuflețire...
dar niciodată nu vom afla ce e
fiindcă n-avem timp
numai eu știu căci vin de la începuturi
pe atunci lumea asta era o uriașă oală
plină cu iubire înțelepciune și speranță
culorile în care pe ea pictat odihnea olarul
ca un răstignit pe existența sa
înțelepciunea îi configura capul
iubirea se adunase așa ca o inimă
speranța-i potența voința
dar neaflându-și pe nicăieri locul
se credea îndreptățită să îi fie soață
de aici porni gâlceava un big bang în care
din prea multa-i gelozie se făcu țăndări oala
bietul olar...
devenit univers în expansiune
încearcă să se tot reconstituie
din infinitatea de cioburi pe care iubirea
forță gravitațională le adună pentru-o vreme
înțelepciunea le ordonează la locul lor
potrivit modelului originar -
iluzia speranței din fiecare ciob
sub formă de om licărire
asemenea și după chipul răstignitului
care aproape instantaneu face implozie
022.718
0
Iată dilema dv.