Poezie

eliberare

1 min lectură·9 aprilie 2014

Mediu

am să las soarele să-mi ardă retina

până mi-oi limpezi de lumina ta ochii

mă voi scufunda în fiecare floare

până îți voi uita mireasma

îmi voi clăti gura cu toate otrăvurile

să-ți spăl de pe buze sărutările

voi cumpăra de la spițerie tămadă

să-mi ung cu ea toate dorurile

m-oi lăsa asurzit de vuietul mării

să nu îți mai aud chemările

voi apela la casa de nebuni să-mi scoată

cămașa de forță a îmbrățișărilor tale

îți voi face țăndări icoana

și îmi voi stinge candela din suflet

să mă dezleg de orice jurământ

voi da buzna în salonul de masaj

să-ți înlăture de pe mine mângâierile

voi lua un prosop aspru aspru de tort

și mă voi freca până mi te-oi șterge de pe creier

mă voi exila la pol să nu-ți mai simt căldura

voi implora în fiecare zi și noapte iadul

să ne ascundă în smoală păcatul

dar cu inima... mă auzi umbră cu ea ce mă fac

zice lumea că pentru boala asta nu e leac

“amăgește-o cu vinul greu femeile ușoare

adună bani de arvunește clopotarul

și părăsește cât de iute poți bordelul”

001.357

Dumitru Sava. “eliberare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14047607/eliberare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.