Poezie

Eva 6

1 min lectură·4 octombrie 2013

Mediu

Mă poartă gândul cîteodată-n seară

Pe-un drum de piatră cu tăișul rău

Când, pe-o motocicletă temerară,

Un tânăr zvelt căra destinul meu.

Geacă de piele falsă, plete, blugi -

Motociclistul nu profesor pare

Și totuși printre vrerile-i de-atunci

Se număra și-această nerăbdare...

Apoi acolo-n Stremț a fost o fată

Și-acum o văd în clasă ca un râu

Cu ochii verzi de apă blestemată

Și n-aveam voie, doamne, să o știu!

Nu spun mai mult, ci mut precum o stâncă,

Mărturisesc, dintr-un noian de vise,

Că-n amintire mă mai strigă încă

Dorul acelei dragosti interzise.

002.598

Dumitru Mălin. “Eva 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14036532/eva-6

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.