Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Eva 7

1 min lectură·
Mediu
Nebună tinerețea mea de-atunci
Pe uliți prăfuite, dealuri, vale
Lângă umbrite maluri și prin lunci
Spre dragoste-alergând fără-ncetare
Când, undeva la capăt stins de sat,
Sub niște meri cu crengile-aurite
Am întâlnit o fată de-mpărat,
Sărmană fată păstorind la vite.
Iar eu profesor tânăr, zeu fluid,
Crezând că orice fruct mi se cuvine,
Am reușit din basmu-i s-o desprind
Și s-o aduc plutind în vis la mine.
Și ne-am iubit în iarbă ca-ntr-un pat
Acoperit cu streșini mari de lună
Fiind, știam, întâiul ei bărbat,
Ah, tinerețea mea de-atunci nebună!
002629
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Dumitru Mălin. “Eva 7.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14036601/eva-7

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.