Ce superb e în vid
Fără aer într-o pungă
M-am vidat în plastic
Să fiu pipăit și mirosit
Fără să fiu simțit cu adevărat
Dar într-o zi ai apărut tu
Și mi-ai zgâriat plasticul
Ai suflat peste
Constituția României prevede undeva
Libertatea de opinie și dreptul de-a avea
Conștiința liberă să zboare.
Dar este adevărat oare?
Când orice nulitate pusă la catedră
Te spală pe creieri cu
Soarele a apus la zenit
Norii au ucis o rază
O noua zi s-a sfarșit
Inainte de amiază.
Iarba s-a cutremurat
Nesimțind mângâierea
Dar stapân nou a aflat,
Sub copită, zdrobirea!
Acum
Tu ești înger
Venit pe Terra ca lumină
Adusă de un vânt uscat.
Eu sunt granit
Rocă proastă
Ce a îndrăznit a se încălzi.
Nu mă lași să te iubesc
Nu pot să te urăsc.
Tu umbrești soarele
Și
Ce viu ma simt azi...
E prima zi in care vad lumina.
As vrea sa vad flori aurii
Prin valuri maiestre sa cante marea.
Caldura patrunde in carnea amortita
Si verzi visuri incep a zbura
Prin
Stau in balcon si privesc peste lume,
Sunt rege si stau pe pervazul regal,
Jos forme incordate se duc la o bere
Si vantul inghetat se invarte banal.
Soarele arunca lumina-i cea rece
Ca un
Sub linistea ce tipa a marelui oras
In cor zbieram
Un cantec de baut
Sub care rusinat
Sufletu-mi ascund
Fata rea
Nu ma amagesti
Sa nu mai crezi in vise,
Sa nu crezi in oglinzi
Te
Stau singur intr-un loc ascuns
Unde nimeni si nimic nu te intreaba unde te ai dus
Locul e umed si plin de gandaci
Simt cum ma duc incet cam stangaci.
Tavanul se surpa, se rupe pilonul
Peretii
