Vid
Ce superb e în vid Fără aer într-o pungă M-am vidat în plastic Să fiu pipăit și mirosit Fără să fiu simțit cu adevărat Dar într-o zi ai apărut tu Și mi-ai zgâriat plasticul Ai suflat peste
Iarbă
Soarele a apus la zenit Norii au ucis o rază O noua zi s-a sfarșit Inainte de amiază. Iarba s-a cutremurat Nesimțind mângâierea Dar stapân nou a aflat, Sub copită, zdrobirea! Acum
Balada granitului
Tu ești înger Venit pe Terra ca lumină Adusă de un vânt uscat. Eu sunt granit Rocă proastă Ce a îndrăznit a se încălzi. Nu mă lași să te iubesc Nu pot să te urăsc. Tu umbrești soarele Și
Din nou caldura
Ce viu ma simt azi... E prima zi in care vad lumina. As vrea sa vad flori aurii Prin valuri maiestre sa cante marea. Caldura patrunde in carnea amortita Si verzi visuri incep a zbura Prin
Banala zi de Martie
Stau in balcon si privesc peste lume, Sunt rege si stau pe pervazul regal, Jos forme incordate se duc la o bere Si vantul inghetat se invarte banal. Soarele arunca lumina-i cea rece Ca un
Noapte la bec
Sub linistea ce tipa a marelui oras In cor zbieram Un cantec de baut Sub care rusinat Sufletu-mi ascund Fata rea Nu ma amagesti Sa nu mai crezi in vise, Sa nu crezi in oglinzi Te
Visul
Stau singur intr-un loc ascuns Unde nimeni si nimic nu te intreaba unde te ai dus Locul e umed si plin de gandaci Simt cum ma duc incet cam stangaci. Tavanul se surpa, se rupe pilonul Peretii