Și m-ai privit în ochi, spunând;
Iubindu-mi ura pe Pământ;
Și-mi promisei, scăpăre-n vânt..
"Iubitul meu, eu n-am să plec nicicând."
Și-am rătăcit prin brizele de aer,
Privind în gol după
Privirea plecată, în companie o stea
Spre nord, cu lacrimi înghețate
De fiori
Încearcă să fugă de ea..
Sărmanii, au toți coșmaruri..
Încă fug, nu vor să o mai strige
C-ar durea mai
Și-ntr-un dor aud cum mă cheamă,
Prin vocile serii în briză de cosmos
Din melancolia timpului, eternă
Fericirea, dintr-un strop de suflet prețios.
Fine atingeri de sunete,
Ale miilor lumini
Suspine ale gândurilor,
Suspine ale minții.
Oase căpătate de la un ambulant,
Prinsori de himere flămânde
Cu bicirui de foc într-o bezna a lagunei.
Cu vânturi ce scuipa lobotomii în
Din mici sicrie ale muntilor strigate
Lacrimile pamantului, doua picaturi
Misuna de aici, incolo, spre bolti celeste
Umerii imi ard, ai Atlas-ului mangaieri.
Canta-mi o poteca, draga
DE