Din mici sicrie ale muntilor strigate
Lacrimile pamantului, doua picaturi
Misuna de aici, incolo, spre bolti celeste
Umerii imi ard, ai Atlas-ului mangaieri.
Canta-mi o poteca, draga
Suspine ale gândurilor,
Suspine ale minții.
Oase căpătate de la un ambulant,
Prinsori de himere flămânde
Cu bicirui de foc într-o bezna a lagunei.
Cu vânturi ce scuipa lobotomii în
Și-ntr-un dor aud cum mă cheamă,
Prin vocile serii în briză de cosmos
Din melancolia timpului, eternă
Fericirea, dintr-un strop de suflet prețios.
Fine atingeri de sunete,
Ale miilor lumini
Și m-ai privit în ochi, spunând;
Iubindu-mi ura pe Pământ;
Și-mi promisei, scăpăre-n vânt..
"Iubitul meu, eu n-am să plec nicicând."
Și-am rătăcit prin brizele de aer,
Privind în gol după
Privirea plecată, în companie o stea
Spre nord, cu lacrimi înghețate
De fiori
Încearcă să fugă de ea..
Sărmanii, au toți coșmaruri..
Încă fug, nu vor să o mai strige
C-ar durea mai
DE