Dumitriu Florin-Constantin

Eu am repus în sensuri, O existență fadă, Și vînd pe înțelesuri, Istorii, mac și bragă. Se cumpără la colțuri, Și suflete căzute, La piața de gablonțuri, Se dau și mimi și slute, Și tot ce se

moto: ...\"cum ai termina de citit o carte\" ...\"prea multe personaje pentru atîta deșertăciune\"... Ghicind în cafea-parol, Titarenco e fachir! Nu-i ibric să nu mă

Cu uterul prin centru mă plimbam, Mă pomenisem iarăși tot pe scară, Tu te uitai la mine într-o doară, Aceeiași doi străini din Amsterdam... Cum într-o doară ne făceam din ochi, Și uterul cu

Cine are fată mare, Mare supărare are, Să tot caute cravate Foarte lungi și foarte late Numai din străinătate! Cine are un băiat, Este și mai supărat, Că-i frumoasă o rusoaică, Și

Dacă ți se rupe craca, (Căci se clatină se pare) Vezi în pomul ăsta mare, Babuini ce schimbă placa, Și dansează în neștire, Perinițe cu domnițe, Fără rujuri, doar blănițe, Bucurîndu-se

Aho, aho, poeți fîrtați, Stați puțin, nu evadați, Agonici sau patentați Plugușor să ascultați! S-a sculat mai an Badea Herinean, Și-a încălecat Pe sait învățat Cu nume de poezie, Și cu

Învălui umbra orelor firave Din ceasul ce renaște întristare, La masa unde stă o lumînare, Potop de gînduri aspre și hulpave. Pe-o buză de pahar preling încet Secunda plănuită pentru

Europa la un colț, Cariat între ciubere, Pune baza unui bolț, Armat însă doar cu fiere... Dulce e precum cafeaua! O fi lapte?...O fi miere? Muște bîzîind caneaua, Se îndeamnă cu

Fiind la coadă și mai jos de-un nul Și aspirînd să fie el întîietatea, A rezolvat-o simplu cu-n modul Și sens i-a dat, schimbînd polaritatea.

Făcînd calcule-n bugete La hîrtie-avem un preț Mîine folosim știulete Și cei doi colți de mistreț. Înțelept rostesc pe dată: „E așa costisitor Că-i hîrtia reciclată Iar eu sînt

Șotronul este doar pentru fetițe, În infinitul de pătrate negre-albe, Un joc de șah sau go printre petlițe, Mutările scurgîndu-se ca niște salbe. În ziua-ntîi, ca și în cea din urmă,

Sînt clipe cînd totul dispare Din cioburi se nasc existențe Spălate de lacrimi amare, Prea lungilor tale absențe Deschid din petale bobocul Cu suflet, să rîd ploii reci, Să-ți prind chipul

Cînd se gîndea la tine,el micționa de frică, Udat-a iernii poale, negînd prietenia, Fraterniza cu blocul și strada asta mică, Aglutina cu pleoape, rostindu-și agonia... Cuvintele se

\"În vaduri ape repezi ce vuiet dau în cale, sînt reci acum și limpezi doinind eterna jale...\" E basmul vechi ce-ntoarnă hrisovul vechi al lumii, iubirea-n dor de toamnă și-s mii și mii

În Rai fusesem parcă prima oară, Pe drumul lung cad ploile-n averse, Să dau binețe lumii... într-o doară, Și-am numărat în ploi mii de traverse. Se zeciuiau secundele-n născare, Se primeneau

Am rîs cu lacrimi, dulce bicefal Murind încet de plictiseală-n lume Pe texte literare în antume De Sade căutînd de Parsifal! Sînt doamna plictisită de banal, Îmi vreau chiureta între

Chiar dacă totul este ca un joc, Iar călăuză-ți este Dumnezeu, În drumul aspru-al carelor de foc, Și tu poți fi și poate voi fi eu. În zile ce renasc cu mii de fraze, Ciorchini de vorbe rămîn

E fila poate cea mai importantă Momentul ce vestește noul drum Un an se naște, unul e pe pantă Iar tot ce-i rău, s-a prefăcut în scrum. E ultima levată și se-ncinge, Se nasc speranțe pentru

Cu nemurire clipa se împletea în noapte, La ziua ce-o sa vină cu ale tale șoapte, Am coborît la pieptu-ți ce toarce a iubire, Și ne-am simțit copiii cei minunați din fire. Noi te-am prelins

(parodie ) În fiecare seară, la culcare, Îmi povestești de sora mea, cea mare, Am adormit visînd la înțelesuri, Ce nici nu bănuiau anume fesuri…. Zîmbesc în somn și sforăi cu

Iubește-mă acolo, în oglindă, În moarte, punct cu punct, să mă aduni, Iar amintirile, mai vreau să îmi întindă, Ființa virtuală, prin minciuni. Să mă compui din două părți distincte, În semn