Poezie
Peste leghe
Andei Andrieș pentru poezia „Peste zid”
1 min lectură·
Mediu
Sînt clipe cînd totul dispare
Din cioburi se nasc existențe
Spălate de lacrimi amare,
Prea lungilor tale absențe
Deschid din petale bobocul
Cu suflet, să rîd ploii reci,
Să-ți prind chipul candid în jocul
Rostirilor tale cînd pleci.
Eu, singură-n starea de veghe
Aiurea să plîng prin zăbrele,
Să fur amintirii o leghe,
S-o-mplînt între rănile mele.
p.s. Iată că nu ești singură Anda! Îi ai pe „agonici”. Nu e mult dar tot e ceva!
013.463
0
sunt clipe când pe poteci se veghează
când drumuri neumblate
petreci
rostiri de-o clipă la noaptea ce-mi ești
sloboadă din trupu-ți uitarea
eu sunt aici
Cel care vii...
ești
tu
Un comentariu altfel decât de obicei doar cuvintele mele așezate într-un anumit fel numit poate... Mă bucur că tu ai găsit această formă de \'\'comentariu\'\' sau replică sau ... la poezia Andei... că am și eu posibilitatea să las aceste vorbe...